Am avut privilegiul de a reprezenta „Uniunea Internaţională a Studenţilor”, în calitate de Secretar, la un simpozion european organizat sub egida UNESCO în vara anului 1974 la Dubrovnik, un port croat, atunci o republică din Iugoslavia, cu care România întreţinea relaţii intense de colaborare. Chiar apartenenţa mea la România a dus la un program extins de vizitare, conceput special pentru mine, fără a afecta agenda simpozionului. Nu mi-am închipuit că în doar câteva zile voi putea admira atâtea atracţii, a căror vizitare ar fi cerut probabil o întreagă săptămână.
Jurnalul meu a înregistrat cu precizie toate aceste experienţe, şi aşa pot afirma, după jumătate de veac, că sunt profund mulţumit de tot ce am văzut şi am aflat, explicat cu competenţă şi amabilitate de ghizii mei anglofoni, două tinere fermecătoare la fel ca centrul lor de pe ţărmul Adriaticii.
Zidurile Dubrovnikului
Zidurile Dubrovnikului, construite între secolul al VIII-lea şi sfârşitul secolului al XVI-lea, sunt considerate unele dintre cele mai vaste fortificaţii din Europa. Fortificaţiile sale impunătoare cuprind diverse cetăţi, inclusiv Cetatea „Minceta” la înălţime, Cetatea „Sfântul Ioan”, Cetatea „Laurenţiu”, şi Cetatea „Revelin”, amplasate strategic în jurul litoralului. Valurile de apărare au o înălţime de 22 de metri, iar peretele exterior al cetăţii, spre continent, conţine 10 bastione, în timp ce peretele principal este construit cu 2 turnuri circulare, 4 bastione şi 2 fortificaţii unghiulare.
Turnul cu Ceas, înalt de 31 de metri şi datând din secolul al XV-lea, are clopote care scot melodii încântătoare. Renovarea sa din 1929 a asigurat păstrarea perfectă a acestui monument.
Peninsula Lapad
Peninsula Lapad este numită de locuitori „plămânii Dubrovnikului”, datorită dealului Petka, acoperit de păduri dese de stejar. Aici se găsesc numeroase hoteluri, restaurante, cafenele, plaje, locuinţe private şi magazine cu suveniruri.
Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”, construită iniţial în stil bizantin în secolul al VII-lea şi ulterior recondiţionată în stil romanic între secolele al XII-lea şi al XIV-lea, prezintă o legendă locală. Reconstruirea sa ar fi fost finanţată de către regele Richard Inimă de Leu (1157-1199). Clădirea a fost grav avariată de un cutremur din 1667 şi apoi refăcută în stil baroc de arhitecţii italieni Andreotti Paolo şi Andrea Buffalini. Are o structură de cruce latină cu trei nave principale care se încheie cu trei abside. În altarul principal se poate admira pictura lui Tizian, „Adormirea Maicii Domnului”.
Palatul Sponza
Palatul Sponza, proiectat de Paskoje Milicevic şi construit între 1516 şi 1522, este o clădire dreptunghiulară cu stil gotic şi renascentist îmbinat. Are o curte interioară şi două terase, una dintre ele comunicând cu o piaţă din faţă. În timpul Republicii Dubrovnik, a fost folosit ca birou vamal, bancă şi trezorerie.
Fântâna Onofrio, realizată în 1438 de arhitecţii italieni Onofrio Dell Cava şi Andriuzzi De Bulbino, are 16 robinete sculptate sub o cupolă mare şi cu decoraţii cu delfini. Această fântână marchează punctul final al unui apeduct.
Alte repere…
{/* Continuaţi lista de repere… */}
