Inelele care înconjoară planeta Saturn reprezintă una dintre minunile sistemului nostru solar, având un diametru de aproximativ 280.000 de kilometri. De asemenea, alte corpi cerești mai mici din sistemul solar se pot mândri cu sisteme de inele remarcabile, chiar dacă dimensiunea lor nu se compară cu cea a celor ale lui Saturn, scrie miercuri Reuters.
Specialiștii au anunțat că au detectat pentru prima dată un sistem de inele aflat în proces de formare și evoluție, format din patru inele și material dispersat, care înconjoară un mic corp înghețat numit Chiron, ce orbitează Soarele în spațiul dintre Saturn și Uranus, a doua cea mai distanțată planetă față de Soare.
Chiron face parte dintr-o categorie de asteroizi cunoscuți drept „centauri”, care ocupă zonele exterioare ale sistemului solar, între Jupiter și Neptun. După retrogradarea Pluto la statutul de planetă pitică, Neptun este cea mai îndepărtată planetă din sistemul solar. Centaurii prezintă trăsături comune atât asteroizilor, cât și cometelor.
Entreținut oficial sub denumirea „2060 Chiron”, corpul are un diametru de aproximativ 200 de kilometri și completează o orbită în jurul Soarelui în circa 50 de ani. Cei din categoria centaurilor sunt în principal compuși din rocă, apă congelată și substanțe organice complexe.
Centaurul „Chiron” – descoperit cu zeci de ani în urmă
De la descoperirea sa în 1977, astronomii au observat periodic Chiron, fiind conștienți de prezența unui anumit tip de material învecinat. În cadrul unui nou studiu, cercetătorii au obținut în 2023 cele mai precise date despre Chiron, utilizând un telescop de la Observatorul Pico dos Dias din Brazilia. Aceste informații au fost completate de observații anterioare realizate în 2011, 2018 și 2022.
Specialiștii au afirmat că datele colectate indică clar existența unui sistem de inele bine conturate – trei dintre acestea fiind dense, localizate la 273 km, 325 km și 438 km de centrul lui Chiron, precum și un al patrulea inel, aflat la circa 1.400 km de centru. Această structură exterioară, detectată pentru prima dată, este neobișnuit de îndepărtată de Chiron, iar astronomii precautionându-se pentru a confirma stabilitatea acestor inele în timp.
Cele trei inele interne sunt înconjurate de un nor de praf care se rotește, formând un disc. Comparând datele din diferite perioade de observație, cercetătorii au constatat modificări semnificative în sistemul de inele, ceea ce sugerează o evoluție în timp real a acestora, a explicat Chrystian Luciano Pereira, cercetător postdoctoral la Observatorul Național din Brazilia și autor principal al studiului publicat în Astrophysical Journal Letters.
„Aceste descoperiri ne oferă o perspectivă rară asupra modului în care astfel de structuri apar și se modifică”, a evidențiat expertul.
Specialiștii nu sunt siguri cum a fost format sistemul de inele al lui „Chiron”
Pereira a menționat că inelele lui Chiron sunt cel mai probabil formate din apă înghețată amestecată cu particule mici de material stâncos, asemănătoare cu cele ale inelelor lui Saturn. Proprietățile fizice ale gheții permit particulelor să rămână separate, evitând formarea unui satelit natural.
Când este activ, Chiron elimină gaze și praf în spațiu, prezentând uneori o activitate asemănătoare cometelor – în 1993, chiar a avut o „coadă” vizibilă, ca în cazul cometelor.
Specialiștii consideră că inelele sale s-au putea forma din material rămas în urma unei coliziuni ce a distrus un mic satelit al lui Chiron, sau din alte impacturi cu resturi spațiale. De asemenea, pot proveni din materialul ejectat de Chiron sau o combinație a acestor factori.
„Este un sistem în continuă evoluție, care ne va ajuta să descoperim mecanismele dinamice ce stau la baza formării inelelor și sateliților în jurul corpurilor mici, cu implicații pentru diverse procese din univers”, a precizat Braga Ribas, astronom și coautor al cercetării, de la Universitatea Federală de Tehnologie din Paraná și de la Laboratorul Interinstituțional de e-Astronomie din Brazilia.
„Formarea inelelor nu este un fenomen exclusiv al planetelor mari”
Cele patru planete mari din sistemul solar exterior – Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun – sunt înzestrate cu sisteme de inele, cele ale lui Saturn fiind cele mai extinse. Însă, din 2014 încoace, s-au descoperit și inele în cazul unor obiecte mai mici, inclusiv al lui Chiron, care se adaugă centaurilor Chariklo și celor două planete înghețate, Haumea și Quaoar, dincolo de Neptun.
„Această diversitate evidențiază faptul că formarea inelelor nu este un fenomen exclusiv planetelor mari. Este un proces universal, ce poate avea loc oriunde condițiile fizice sunt favorabile”, a afirmat Pereira.
O metodă denumită ocultație stelară a fost utilizată de o echipă de cercetători brazilieni, francezi și spanioli pentru a observa aceste inele. Prin monitorizarea momentului când Chiron a trecut în fața unei stele îndepărtate, blocându-i lumina temporar, specialiștii au putut analiza mediul înconjurător al acestuia, măsurând modul în care lumina stelei se estompează din diferite puncte de pe planetă.
„Reconstituim forma și mediul în jurul corpului cu o acuratețe de ordinul kilometrilor”, a subliniat Pereira.