În cel mai recent episod al seriei „Ion Iliescu – Istoria necunoscută”, un proiect comun al publicației Gândul și al revistei Descoperă, realizat în colaborare cu istoricul Lavinia Betea, una dintre cele mai captivante teme abordate vizează momentul de transfer al puterii, la finalul perioadei conducătorului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej. În acest context, Ion Iliescu ajunge într-o poziție importantă, aproape de vârful conducerii comuniste, dominată de Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu, liderul în ascensiune care începe să-și sporească influența.
Invitată a jurnalistului Ionuț Cristache, Lavinia Betea a oferit detalii despre modul în care Ion Iliescu și-a manifestat încă de la început o ambiție clară de a-și construi o carieră politică de succes. Astfel, în primele faze, Iliescu s-a evidențiat ca un actor cheie în monitorizarea oricăror activități care contraveneau politica de propagandă a Partidului Comunist.
„Orice acțiune care nu era inclusă în programul de evenimente aprobat de secția de propagandă a partidului era considerată deviere, abatere, iar persoanele care inițiau sau participau la astfel de acțiuni erau tratate ca delicvenți. Iliescu a intrat cu forță în conducerea departamentului de propagandă. Un fapt remarcabil după evenimentele din 1956 (când Ungaria a fost invadată de trupele sovietice) a fost unirea universităților de la Cluj, cea maghiară Bolyai, cu cea română Babeș. Iliescu a fost și el prezent acolo”, a declarat istoricul.
Dej nu a dorit ca Iliescu să devină șef al propagandei, dar a semnat propunerea favorabilă lui Ceaușescu
În acea perioadă agitată, Iliescu face un pas important spre vârful ierarhiei comuniste, fiind propus chiar de către cel pe care urma să-l înlăture din influență în deceniile următoare.
„În 1960, după ce a demonstrat rezultate notabile în misiunile anterioare, a fost transferat la secția de propagandă a Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Cu siguranță, această promovare a fost susținută de Ceaușescu, fiind secretar responsabil cu organizațiile. Era evident că era favorizat de superiorul său. Deși Gheorghe Gheorghiu-Dej nu a dorit ca Iliescu să devină șef al departamentului de propagandă, acesta a semnat avizul favorabil. În 1965, Gheorghiu-Dej a decedat”, a explicat Lavinia Betea.
