Institutul Național de Statistică a publicat datele preliminare privind populația conform domiciliului la 1 iulie 2025. România are 21,67 milioane de locuitori, în scădere cu aproape 110.000 față de anul anterior. Această evoluție confirmă tendința descendentă începută în urmă cu peste două decenii: țara continuă să piardă rezidenți și să îmbătrânească rapid.
Ce reprezintă „populația după domiciliu”
Conform definiției INS, populația după domiciliu include numărul persoanelor cu cetățenie română și domiciliu stabil în România, indiferent dacă acestea locuiesc efectiv în țară.
Aceasta nu trebuie confundată cu populația rezidentă, care include doar persoanele care trăiesc în mod efectiv pe teritoriul țării într-un anumit moment. Astfel, în statistica de domiciliu pot fi incluși și românii aflați temporar sau pe termen lung în străinătate.
La 1 iulie 2025, populația urbană era de 11,99 milioane de locuitori, în scădere cu 1% față de anul anterior. Mediul rural poua 9,68 milioane, în ușoară creștere (cu 0,1%). Structura generală rămâne însă relativ stabilă: 55,3% dintre români sunt localizați în zonele urbane, iar 44,7% în zonele rurale.
România rămâne una dintre cele mai rurale țări din Uniunea Europeană.
Media în UE indică faptul că doar 25–30% dintre cetățeni locuiesc în mediul rural, ceea ce face ca România să aibă o pondere dublă.
Această realitate influențează direct:
- productivitatea economică — deoarece activitățile cu valoare adăugată mare (industrie, servicii, tehnologie) sunt concentrate în orașe;
- veniturile medii — în zonele rurale salariile și oportunitățile sunt în mod semnificativ mai reduse;
- investițiile private — companiile mari evită regiunile cu infrastructură slab dezvoltată și forță de muncă necalificată.
Cu alte cuvinte, jumătate din populație trăiește în zone unde produsul intern brut are o pondere mai mică.
De asemenea, faptul că jumătate din populație locuiește la sate are implicații pentru dezvoltarea regională și infrastructură. Această distribuție solicită statul să mențină o rețea costisitoare pentru zone dispersate: drumuri, școli, spitale și rețele de utilități publice.
Rezultatul este o inegalitate de dezvoltare între regiuni, greu de remediat prin investiții publice.
Multe sate în curs de pierdere potențial uman annual, dar continuă să genereze costuri mari pentru serviciile publice — unități școlare cu câțiva elevi, dispensare neutilizate, drumuri cu trafic redus. Pe termen lung, aceasta exercită presiune asupra bugetului național și reduce eficiența investițiilor.
Totodată, populația rurală are, în medie, un nivel mai scăzut de educație și calificare.
Datele Eurostat indică faptul că România are cea mai mare proporție de tineri NEET (care nu activează și nu urmează studii) în Uniunea Europeană – fenomen concentrat în regiunile rurale.
Lipsa transportului public, a oportunităților și a infrastructurii digitale limitează mobilitatea socială și profesională.
Rezultatul: cercul vicios al sărăciei rurale — venituri reduse, educație insuficientă, perspective limitate.
Această configurație demografică influențează direct modul în care România accesează și utilizează fondurile europene.
O preponderență a populației rurale justifică implementarea unor programe dedicate — precum PNDR (dezvoltare rurală), investiții în infrastructura locală sau digitalizarea serviciilor publice.
Cu toate acestea, o populație dispersată și înțelept în vârstă face dificilă derularea acestor programe — nivelul de absorbție a fondurilor rămâne redus, mai ales în zonele cu cele mai mari nevoi.
Genereala feminină (51,2% din total) continuă să fie predominantă: 11,1 milioane de femei comparativ cu 10,56 milioane de bărbați.
Îmbătrânirea populației devine tot mai accentuată
Procesul de îmbătrânire demografică se intensifică. La 1 iulie 2025, persoanele de 65 de ani depășeau 4 milioane, în timp ce cele din grupa 0-14 ani reprezentau 2,99 milioane.
Indicele de îmbătrânire – care indică raportul dintre persoanele vârstnice și cele tinere raportat la 100 — a crescut de la 130,2 la 135,4 în doar un an.
Vârsta medie a populației a atins 43,1 ani, iar cea mediană 44 ani, ambele în creștere.
Cel mai numeros segment de vârstă este acum 45–49 de ani, reflectând valul de nașteri din deceniile ’70–’80.
România, printre cele mai rapide declinuri demografice din UE
Reducerea populației din România este printre cele mai accentuate în Uniunea Europeană. Conform Eurostat, țara a înregistrat cele mai mari pierderi de locuitori în ultimele două decenii, în principal din cauza emigrării.
La începutul anului 2024, 3,1 milioane de cetățeni români trăiau în alte state membre UE, ceea ce reprezintă 22% din totalul cetățenilor români rezidenți în afara țării.
De asemenea, România pierde în medie aproximativ un milion de locuitori la fiecare deceniu. Președintele INS, Tudorel Andrei, a semnalat că, în ultimele trei decenii, vârsta medie a crescut cu peste 7 ani, iar țara noastră va coborî în clasamentul populației din UE, de pe locul 6 pe poziția 7.
Impactul pe termen lung
O populație în scădere și în proces de îmbătrânire exercită presiune asupra sistemului de pensii și asupra forței de muncă active.
Raportul dintre persoanele active (15–64 ani) și cele vârstnice (peste 65 de ani) se deteriorează, ridicând probleme legate de sustenabilitatea financiară a sistemului public și de posibila creștere a vârstei de pensionare.
Totodată, reducerea numărului de tineri va afecta potențialul de dezvoltare economică și capacitatea de inovare a societății românești.
De ce sunt relevante aceste informații
Indicatorii privind populația după domiciliu nu reprezintă doar o statistică:
- Stabilizesc politicile publice (de la pensii și sănătate la educație și urbanism).
- Influențează repartizarea fondurilor pe regiuni.
- Semnalează dezechilibre demografice ce vor modela următorii ani: o societate tot mai în vârstă, cu un bazin redus de contribuabili și o cerere crescută pentru servicii medicale și sociale.