Oricine vizitează Muzeul Național al Satului “Dimitrie Gusti” din București ar trebui să fie informat înainte despre câteva aspecte importante din viața remarcabilei personalități a culturii noastre naționale. În calitate de autor al acestui material informativ pentru cititorii Curierului Național, menționez că am explorat acest muzeu de mai multe ori, atât înainte de 1990, în timpul vizitelor alături de delegații străine de studenți și tineri, cât și ulterior, împreună cu diverse delegații parlamentare din alte țări. De asemenea, întreaga mea familie a vizitat acest muzeu – odată primăvara și odată toamna, având impresii deosebite, reflectate în numeroase fotografii.
Dimitrie Gusti s-a născut la 13 februarie 1880 în Iași. A început studiile universitare în 1898 în orașul natal și le-a continuat în Germania, la Leipzig și Berlin. În anul 1904 a obținut titlul de doctor cu teza “Egoismus und Altruismus”, iar în același an a publicat lucrarea “Die Donaufrage”, un studiu de drept internațional privind navigația pe Dunăre. În 1910 a fost numit profesor de etică și sociologie la Universitatea din Iași, iar peste un deceniu a devenit titular al cursurilor de etică și estetică la Facultatea de Litere a Universității din București. A devenit membru al Academiei Române în 1919, vicepreședinte în perioadele 1923-1925 și 1943-1944, și președinte în perioada 1944-1946 a acestui for științific de prestigiu. A fondat mai multe asociații și institute dedicate cercetării sociologice, precum: Institutul Social Român, Asociația pentru Știință și Reformă Socială, Institutul de Științe Sociale al României și Consiliul Național de Cercetări Științifice. De asemenea, a înființat Clubul Statisticienilor în 1933 și Societatea Română de Statistică în 1937. A coordonat elaborarea Enciclopedia României, în al cărei vârf, în prima sa prefață, menționa că “a reprezentat o misiune importantă a unei generații conștiente de propriile forțe și semnificație.” Dimitrie Gusti a fost reprezentantul României ca oficial la Expoziția Mondială de la New York, iar în discursul de inaugurare din iunie 1939 a afirmat: “Noi, românii, am adus cu sinceritate contribuția noastră la această expoziție universală, care ilustrează aportul lumii noi la civilizația tradițională.”
Opera științifică a lui Dimitrie Gusti include numeroase volume, dintre care am amintit câteva: Introducere în Istoria filosofiei grecești, Etică și Sociologie (1910), Sociologia războiului (1915), Problema Federației Europene (1930), Sociologia monografică – știință a realizării sociale (1934), Sociologia militansă (1934), Cunoaștere și acțiune în serviciul națiunii (1939), La vie rurale en Roumanie (1940), Îndrumări pentru monografiile sociologice (1940), Problema sociologiei. Sistem și metodă (1940), Știința și pedagogia națiunii (1941), Elemente de sociologie cu aplicări la cunoașterea țării și a neamului românesc (1944) și altele.
În timpul universitar, Dimitrie Gusti declara: “Dacă avem vreun scop, acesta este să înființăm un Seminar de sociologie și etică, conectat cu instituțiile de cercetare științifică din Occident… Un Seminar de sociologie, așa cum l-am cunoscut în Germania, în care profesorii și studenții analizează și cercetează nu doar teme științifice speciale, ci și probleme sociale de importanță imediată.”
Dimitrie Gusti a creat Școala sociologică de la București, adunând personalități de seamă precum Mircea Vulcănescu (cel care a pus bazele teoretice ale sistemului sociologic), Henri H. Stahl (autorul studiului Contribuții la cercetarea satelor devălmașe din Vrancea), Traian Herseni, Constantin Brăiloiu, Anton Golopenția, Pompiliu Caraion și alții. Numeroase aprecieri despre contribuția sa științifică sunt emise de colegi și specialiști, printre care se află:
- Henri H. Stahl: “Calitatea sa pedagogică consta în capacitatea de a convinge studenții că sunt colaboratori și de a-i responsabiliza pentru propriile misiuni științifice. Gusti a fost un pedagog extraordinar! Este singurul profesor – și am avut mulți în cariera mea – care a reușit să impună această convingere. Deși nu a reușit cu toată lumea, toți elevii săi aveau responsabilități clare în cercetare. Toată cariera lui a fost dedicată răspândirii ideilor și aprofundării problemelor sociale interpretate teoretic. În cei 25 de ani de colaborare, nu-mi amintesc de altă temă decât cea științifică.”
- Constantin Bălăceanu-Stolnici: “Dimitrie Gusti a transformat sociologia într-o știință practică, de teren… Trebuie să-l apreciem nu doar ca întemeietor al sociologiei românești, ci și ca pedagog și om de știință de prestigiu. El face parte din elita intelectuală a țării, din păcate uitată astăzi.”
- Mircea Vulcănescu: “Era, însă, Dimitrie Gusti, mereu atent la descoperirea unui fapt nou, preocupat de organizare, cercetător curajos, cu spirit analitic, care cerceta totul, organiza și îndruma, cu vorbe și sfaturi, cu critici sau aprecieri, după nevoie.”
- Traian Herseni: “Profesorul Dimitrie Gusti nu a formulat un sistem disjunct de sociologie, etică și politică, ci a realizat un sistem unitar al realității sociale, în care aceste trei discipline corespund perspectivelor esențiale pentru înțelegerea completă a obiectului comun.”
- Ion Drăgan: “Se poate spune cu tărie că Dimitrie Gusti a fost un creator de idei și o personalitate activă, inovatoare: a elaborat un sistem sociologic original, mai ales în ceea ce privește metodologia; a fondat o școală științifică, Școala monografiei sociologice, cunoscută ca Școala sociologică de la București,cu o durată considerabilă și cu recunoaștere națională și internațională; a instituit, din perspectiva socială, un sistem impresionant de instituții universitare și culturale, integrând cercetarea, predarea și acțiunea socială într-un ansamblu coerent.”
În 1936, prof univ. Dimitrie Gusti a înființat Muzeul Satului din București, care îi poartă astăzi numele. Inaugurat oficial pe 10 mai, acest muzeu etnografic în aer liber găzduiește numeroase monumente ale arhitecturii tradiționale: gospodării tradiționale, biserici, ateliere meșteșugărești, fântâni și altele (în total 290 de construcții). Colecțiile muzeului concentrează diverse genuri de arte: costume populare din diferite zone și perioade, ceramică, covoare, icoane pe lemn și sticlă, obiceiuri tradiționale (aproximativ 52.000 de piese). Arhiva muzeului cuprinde circa 200.000 de documente, fotografii, diapozitive, filme și înregistrări audio-video. Printre cele mai reprezentative obiective se află: Gospodăria Moișeni, Gospodăria Berbeți, Gospodăria Ieud, Biserica Dragomirești din Maramureș, Gospodăria Sălciua de Jos din Alba, Biserica de lemn de la Răpciuni din Neamț, Bordeiul de la Zăpodeni din Vaslui și Piua de ulei de la Gura Râului din Sibiu.
Acest articol reprezintă un omagiu adus marelui profesor și savant Dimitrie Gusti, care a trecut în neființă la București în urmă cu 70 de ani, la 30 octombrie 1955.
Autor Dan Mihai Bârliba
