România deținea, până la mijlocul anilor 2000, singura fabrică de diamante sintetice din Europa de Sud-Est. Înființată în secret de Nicolae Ceaușescu în 1974, unitatea a „adoptat” tehnologie din țările mai avansate cu ajutorul spionilor români, conform unor informații publicate de Departamentul Naţional de Informaţii.
Fabrica de diamante sintetice situată pe bulevardul Timișoara din București a fost cunoscută sub denumirea „RAMI Dacia”. La fel ca în multe cazuri, motivația pentru producția de diamante artificiale a fost necesitatea industriei. Metrourile, Canalul Dunăre-Marea Neagră, construcțiile rezidențiale și, mai târziu, Casa Poporului solicitau unelte de înaltă precizie pentru tăierea și șlefuirea materialelor dure. În plus față de tăiere și șlefuire, diamantul artificial era folosit și în forajul pentru petrol și gaze naturale.
Cum a reușit Ceaușescu să obțină tehnologia occidentală?
În anii ’60 – ’70, Nicolae Ceaușescu era determinat ca România să devină autonomă din punct de vedere economic. Liderul dorea ca țara să producă intern toate resursele strategice, inclusiv diamante sintetice, vitale pentru unelte industriale, scule de precizie și echipamente militare. Problema era că tehnologia aparținea unor companii din Occident, care nu o plăteau țărilor din blocul comunist. În memoriile sale, Ion Mihai Pacepa, șeful Departamentului de Informații Externe, relatează modul în care Nicolae Ceaușescu a depus eforturi pentru a avea propria fabrică de diamante sintetice.
Astfel, în 1974, Ceaușescu i-a ordonat secret șefului DIE să „obțină prin orice mijloace” tehnologia și echipamentele necesare pentru producția de diamante în România. „Furtul de diamante artificiale” reprezenta în realitate furtul de secrete tehnologice. Ceaușescu a dispus Direcției de Informații Externe să obțină, cu orice preț, tehnologia de sinteză a diamantelor. Documente din arhiva Securității arată cum spionii români au furat schițe, mostre, cataloage și echipamente din Belgia, Olanda și Suedia.
Pacepa a „sustras diamante” din cauza obsesiei lui Ceaușescu
Aspirația familiei Ceaușescu de a avea propria unitate de prelucrare a pietrelor prețioase a dus la stabilirea unei relații apropiate cu Jean Bedel Bokassa, președintele Republicii Centrafricane. În 1975, Ceaușescu l-a invitat pe Bokassa într-o vizită oficială la București, ocazie cu care ofițerii DIE au infiltrat în anturajul liderului african o româncă atrăgătoare, numită Gabriela, pentru a-l convinge să concesioneze câteva mine de diamante. La scurt timp după vizită, la solicitarea lui Bokassa, Gabriela a fost trimisă cu un avion privat al lui Ceaușescu la el, devenind Gabriela Bokassa, și a obținut pentru România concesiunea unei mine de diamante. În schimb, Bokassa a primit un procent de 10% din producția de diamante a țării.
Un alt episod remarcabil relatat de Pacepa se referă la reacția Elenei Ceaușescu la vizionarea primelor mostre de diamante artificiale. Conform memoriilor generale, aceasta a fost extrem de impresionată și a cerut imediat ca un borcan cu peste 10 kilograme de diamante sintetice să fie umplut și expus de ziua de naștere a lui Ceaușescu, pe 26 ianuarie 1978. Fabrica a acceptat cererea și a livrat borcanul, care a fost păstrat pe biroul liderului timp de câteva zile.
De la glorie la declin și închidere
În perioada de vârf, în anii ’80, fabrica producea aproximativ 10 milioane de carate anual, atingând în mijlocul deceniului un record de 20 de milioane de carate, cu o valoare de 12 dolari per carat. În total, exporturile generau circa 240 de milioane de dolari pe an. După finalul regimului comunist, profitabilitatea unității a scăzut, în special când Ceaușescu s-a concentrat pe plata datoriilor externe ale țării.
Fabrica, odinioară de succes, a fost privatizată în 2006, când circa 70% din venituri proveneau din producția de diamante, iar restul din fabricarea de materiale abrazive. O parte din halele unității au fost închiriate, însă angajații au fost disponibilizați, iar utilajele de milioane de euro au fost vândute pentru fier vechi. În 2011, pe terenul fostei fabrici a fost deschis un parc de distracții, care a fost închis după trei ani.
RECOMANDAREA AUTORULUI:
IMAGINI RARE. Luxul în care a trăit familia Ceaușescu, impresionant chiar și după 35 de ani. Fotografiile cu „Robinetele de aur” și alte vedete ale Revoluției