Cum a devenit Transilvania, una dintre cele mai dezvoltate zone industriale ale României, să piardă aproape toate fabricile și uzinele. Gândul a obținut în exclusivitate declarațiile inginerului Petru Ianc, membru de onoare al Academiei de Științe Tehnice din România, care analizează pas cu pas declinul industriei și motivele pentru care viitorul poate fi și mai sumbru dacă statul nu intervine.
Sidermet Călan
Sursă foto: Mediafax foto
Industria românească, fragmentată pas cu pas
De la exploatările de cupru din Maramureș până la fabricile din Brașov, Zalău și Reșița, Transilvania a fost cândva un centru industrial de referință. Astăzi, în locul fabricilor și al fumului dens de la uzine, există hale părăsite și localități fantomă.
„În domeniul metalurgiei, înainte de toate, trebuie să discutăm despre minerit, care reprezintă sursa principală de materii prime pentru industria metalurgică neferoasă. Toate minele din nordul țării, din zonele Maramureș și Alba, au fost închise atunci când prețul de piață pentru cupru, plumb și zinc era foarte scăzut. În prezent, prețul cuprului depășește 10.000 de euro pe tonă.”
Fabrici dispărute din Ardeal
„S-a închis Fenix Baia Mare, care procesa minereul de cupru din zona de nord a țării.
S-a închis Zalău, specializată în fabricarea cablurilor pentru industria electro-energetică și rețele electrice.
S-a închis Metronom Brașov, producătoare de produse laminate, inclusiv materii prime pentru muniție.
S-a închis Alumina Oradea.
Pentru domeniul metalurgiei feroase, lista este și mai lungă:
„S-au închis Călanu, Hunedoara, Aiud, Reșița, Câmpia Turzii. A rămas operatională doar oțelăria de la Reșița, care furnizează materii prime pentru unitățile din Slatina.”
Industria constructorilor de autovehicule, afectată de prăbușire
Odată cu declinul metalurgiei, industria auto, dependentă de aceste materiale, a suferit și ea o criză severă.
„Au fost închise CUC Cluj, Armătura Bistrița, Tractorul Brașov, Sinterom Cluj, care producea componente pentru Timișoara. S-a închis fabrica de mobilă de la Târgu-Mureș, iar în sectorul textilelor, aproape toate fabricile de țesături și filaturi de bumbac au fost închise. În industriile chimice, au fost închise Oltchim Făgăraș, Viromet Făgăraș și fabrica de sodă de la Mureș.”
Principalul motiv: energie foarte costisitoare
De ce toate aceste fabrici au fost închise? Petru Ianc afirmă că motivul esențial este prețul ridicat al energiei și gazului natural.
„Factorul dominant este costul mare al energiei și gazului natural. Prețul energetic exorbitant a cauzat falimentul majorității industriei. Acesta este motivul principal pentru toate închiderea fabricilor.”
De ce energia prinse atât de scumpă?
„Din cauza faptului că statul, în calitate de acționar majoritar în companiile energetice precum Hidroelectrica, Nuclearelectrica și centralele pe cărbune, a impus profituri mari acestor entități. Statul a colectat aceste profituri, ceea ce a prejudiciat energia, fiind un cost semnificativ pentru toate industriile.”
Politici greșite și management defectuos
A doua cauză majoră, conform lui Ianc, provine din deciziile nereușite ale autorităților.
„Pe filiera cuprului, politicile guvernamentale incorecte au făcut ca materia primă să devină extrem de scumpă pentru zonele de la Baia Mare și Zlatna. Suntem într-o situație absurdă, exportând minereu de cupru spălat și importând cupru pur, cu prețuri de 10.000-12.000 de euro pe tonă. În plus față de costurile energiei și materiilor prime, managementul ineficient a avut un impact fatal. Este o combinație de politici guvernamentale greșite și conducere defectuoasă.”
Siderurgica Hunedoara
Sursă foto: mediafax foto
„Dacă autoritățile nu vor rezolva problema energiei, în scurt timp nu vom mai avea nimic”
„Guvernul României, în loc să compenseze între 70 și 90% din aceste costuri, a acordat doar 30-40%. Aceste cheltuieli sunt prea mari pentru ca firmele să le suporte.”
„Revenirea va fi dificilă, dar nu imposibilă”
Pe lângă dispariția fabricilor, România a pierdut și personal calificat.
„Odată cu dispariția acestor industrii, au fost eliminate și numeroase școli profesionale și tehnice. Reindustrializarea va fi cauzată de dificultăți, dar nu va fi imposibilă. Reindustrialiserea României trebuie să se bazeze pe resursele naturale locale: cupru, minereuri, lemn. Este necesar ca statul să își reia rolul de actor principal în politica industrială și să abordeze problema energiei.”
Concluzie dureroasă: o țară care importă tot ceea ce producea odată
„România consumă în prezent între 3,5 și 4 milioane de tone de oțel, însă industria metalurgică autohtonă produce doar o fracție din această cantitate. Practic, se importă aproape tot. Statul trebuie să își asume rolul de a susține și a încuraja procesul de reindustrializare și utilizarea resurselor naturale ale țării. Dacă nu se vor lua măsuri, industria națională va dispărea complet.”
RECOMANDAREA AUTORULUI:
- Două mari combinate strategice pentru România, Sidex și Hunedoara, au fost închise. Viitorul a mii de oameni este incert. Un expert în metalurgie avertizează: „Industria țării este în pericol”