La începutul secolului XXI, doi cercetători, suedezul Kenneth Möllersten și austriacul Michael Obersteiner, au propus o idee inovatoare: captarea și stocarea dioxidului de carbon din atmosferă. Aceasta metodă avea scopul de a limita încălzirea globală prin recuperarea emisiilor de carbon.
Inițial, această concepție părea o soluție salvatoare, în contextul în care energiile regenerabile abia începeau să fie adoptate. Tehnologia promitea o metodă rapidă de compensare a poluării. În timp, ideea a fost adoptată de guverne și inclusă în strategii naționale pentru atingerea obiectivului „net zero”. Multe state, precum Regatul Unit, Brazilia, Australia și alte națiuni, au integrat captarea carbonului în planurile lor climatice.
De la soluție temporară la justificare pentru lipsa de acțiune
După mai bine de două decenii, cercetătorii Möllersten și Obersteiner privesc cu semne de întrebare modul în care viziunea lor este exploatată greșit. „Am subliniat întotdeauna că potențialul emisiilor negative viitoare nu trebuie să fie folosit ca motiv pentru amânarea reducerilor de emisii”, a afirmat austriacul, actualmente director al Environmental Change Institute de la Universitatea Oxford, pentru Bloomberg.
Inițial, tehnologia de captare a carbonului era văzută drept un complement pentru reducerea emisiilor. În prezent, însă, această tehnologie este folosită ca justificare pentru evitarea măsurilor dificile, precum renunțarea la combustibilii fosili, menționează cei doi cercetători.
Conform organizatiei Climate Action Tracker, majoritatea țărilor care și-au stabilit obiective „net zero” se bazează masiv pe tehnologii de captare a carbonului pentru a-și atinge țintele. Problema este că această tehnologie este încă în faze preliminare și nu dispune de capacitatea necesară pentru a contracara nivelurile actuale de emisii globale.
Riscuri asociate jocului cu clima planetei
Conceptul de „overshoot” implică depășirea temporară a limitelor de temperatură stabilite prin Acordul de la Paris, adică menținerea creșterii temperaturii globale sub 1,5°C peste nivelurile preindustriale, cu promisiunea de a corecta ulterior această situație prin tehnologii de captare a carbonului.
Însă această strategie prezintă riscuri, avertizează cercetătorii. O creștere temporară a temperaturii poate declanșa efecte climatice ireversibile, precum topirea rapidă a ghețarilor, valuri de căldură extreme sau darâmarea curenților oceanici care asigură stabilitatea climatică în Europa.
„Fiecare zi în care continuăm să emităm poluanți riscă să ne conducă către un punct critic. Depășirea pragului de 1,5°C ne plasează într-o zonă periculoasă, din care trebuie să ieșim cât mai curând”, afirmă experți în domeniul climatic.
Limitările captării carbonului
Captarea carbonului nu reprezintă o soluție magică. Opțiunile bazate pe natură – precum plantarea intensivă de păduri sau reabilitarea zonelor umede – sunt limitate de suprafețele de teren disponibile.
Tehnologiile industriale, care extrag CO₂ direct din aer sau prin arderea biocombustibililor, sunt costisitoare, consumă multă energie și nu funcționează la scară mondială.
De asemenea, depozitarea carbonului capturat necesită existența unor spații subterane sigure, iar aceste zone sunt rare și costisitoare pentru întreținere. În multe cazuri, energia folosită pentru captare depășește beneficiile obținute.
Nu reprezintă o soluție miraculoasă
Captarea carbonului este un instrument util, dar nu reprezintă soluția universală așteptată de mulți. După două decenii, cercetătorii implicați în dezvoltarea acestei tehnologii recunosc că sunt dezamăgiți: „Nu sunt surprins. Este incomod și indică dificultățile pe care le întâmpină omenirea în a acționa hotărât împotriva unei amenințări percepute ca abstractă și care va afecta în special generațiile viitoare”, a afirmat Möllersten, menționând că „fără reduceri rapide și masive ale emisiilor, nicio tehnologie nu ne va proteja complet de efectele schimbărilor climatice”.
