Sicriul ultimului domnitor al Moldovei depus la Iași, patria sa dragă, un gest pentru a ne împăca cu istoria – HotNews.ro

sicriul-ultimului-domnitor-al-moldovei,-depus-la-iasi,-in-patria-care-i-a-fost-atat-de-draga-gestul-necesar-pentru-a-ne-impaca-cu-istoria-noastra-–-hotnews.ro

Sicriul ultimului domnitor al Moldovei, depus la Iași, în patria care i-a fost atât de dragă. Gestul necesar pentru a ne împăca cu istoria noastră – HotNews.ro

Sicriul cu rămășițele domnitorului Moldovei Grigore Alexandru Ghyka (1807-1857) a fost adus miercuri la Iași, după aproape 170 de ani de la plecarea din principat, fiind depus pe un catafalc special amenajat în holul principal al Palatului Culturii.

Transportul funerar a sosit de la Focșani în Piața Unirii din Iași, iar în fața Muzeului Unirii sicriul a fost transferat pe un car tras de cai. Ulterior, procesiunea a traversat principalul bulevard al orașului, Bulevardul Ștefan cel Mare, până la Palatul Culturii, unde a fost întâmpinat cu onoruri militare pentru oficialități.

La ceremonial au luat parte descendenți ai domnitorului Grigore Alexandru Ghyka, ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru, reprezentanți ai Jandarmeriei Române și ai altor structuri ale Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării Naționale și ale autorităților locale.

După depunerea sicriului în holul central al Palatului Culturii, reprezentanții Mitropoliei Moldovei și Bucovinei au oficiat o slujbă religioasă.

„Un gest de sacrificiu al familiei – de a oferi națiunii din Moldova un lider pe care îl prețuia atât de mult”

„Ne aflăm în Iași, capitala istorică a Moldovei, pentru a fi martorii unui moment de o solemnitate profundă, primirea acasă a domnitorului Grigore Alexandru Ghyka. După 169 de ani de exil, istoria își cunoaște din nou drepturile. Astăzi aducem omagii unui lider, unui vizionar, unui patriot luminat, și ultimului domnitor al Moldovei înainte de actul Unirii. Domnia lui Grigore Alexandru Ghyka, deși a fost scurtă, a pus bazele modernizării principatelor. Într-o Europă turbulenta, curajul său de a impune reforme a schimbat fundamental societatea românească”, a declarat în discursul său, Dragoș Pîslaru, ministru al Investițiilor și Proiectelor Europene.

Primarul Iașiului, Mihai Chirica, a subliniat că este un moment emoționant reîntoarcerea domnitorului, care a fost un susținător al valorilor democratice europene.

„După 168 de ani de la moarte, cortegiul funerar al marelui voievod s-a întors acasă. Este o onoare pentru noi, având în vedere că a avut o viziune peste timpul său. A murit departe de țară, dar cu demnitate și mândrie, pentru că a făcut cele mai importante gesturi într-o Europă frământată, aspirând la democratie”, a afirmat edilul.

Ceremoniile militare și religioase s-au desfășurat cu prezența descendenților domnitorului Grigore Alexandru Ghyka.

„Astăzi, revizuim istoria noastră, a Principatelor și a României. După 1989, am readus în atenție perioada de după Alexandru Ioan Cuza, deoarece regii României au fost uitati sau subapreciați. Este momentul să evidențiem cei care au pregătit Principatele pentru Unire. Gestul de astăzi reprezintă o dorință de mulți ani, un sacrificiu al familiei pentru a aduce acasă pe domnitorul Moldovei, un lider drag lor”, a spus Mihai Ghyka, unul dintre membrii familiei domnitorului.

„Acesta este un gest necesar nu doar pentru împăcare, ci pentru a cinsti cultura noastră și istoria națională”, a adăugat Mihai Ghyka.

Oamenii interesați vor putea depune omagii la Palatul Culturii pe o perioadă de 30 de zile. Ulterior, osemintele vor fi înhumate în locașul de cult din apropierea Bisericii Sfântul Nicolae Domnesc din Iași, unde Grigore Alexandru Ghyka a fost încoronat domnitor.

Grigore Alexandru Ghyka (1807 – 1857) a deținut tronul Moldovei în perioadele mai 1849 – octombrie 1853 și octombrie 1854 – iunie 1856, sub numele Grigore al V-lea Ghica.

El a fost ultimul conducător al Principatului Moldovei.

Tot miercuri, la Palatul Culturii, a avut loc lansarea volumului „Adevărul despre un destin politic. Domnitorul Gr. Al. Ghica (1849-1856)”, de Leonid Boicu, publicat de Editura Junimea.

Exit mobile version