Are 24 de ani și locuiește în Presicce, în provincia Lecce, situată în extremitatea cea mai sudică a peninsulei italiene.
În fiecare zi, la ora 4:26, Amilcare Erroi, student, pleacă din Lecce spre Bari, în nordul regiunii Puglia, pentru a ajunge la Facultatea de Chimie a universității din oraș.
Alarma sa sună la ora 3 în fiecare dimineață, de cel puțin patru ori pe săptămână.
„Mama mă conduce cu mașina din Presicce până în Alessano, de unde iau autobuzul spre Bari. Pleacă la 4:26 dimineața. Apoi, mă întorc: totalul călătoriei durează șase ore.
Și, în caz de întârzieri pe traseu, poate dura chiar mai mult. Nu sunt singurul în autobuzul respectiv: sunt și alți profesori care călătoresc zilnic în zona Bari pentru a preda”, povestește studentul pentru bari.corriere.it.
Sărăcie fără discriminare
Criza economică afectează întreg continentul european, fără a face distincție.
Prețurile chiriilor s-au triplat în anumite zone ale Europei, ceea ce face ca pentru cetățeanul mediu, locuirea cu chirie să devină o provocare dificil de realizat.
Amilcare petrece șase ore zilnic în trafic – trei dus și trei întors, echivalentul unei călătorii cu trenul București – Brașov.
Trezețul de dimineață, mai ales după o zi plină de oboseală, devine o provocare, mai ales pentru un tânăr student, care are nevoie de cel puțin opt ore de somn pentru a se reface.
„Lipsa odihnei e dificilă”
Îi este dificil să se trezească atât de devreme patru zile din șapte?
„Nu e simplu. La începutul anului universitar, este complicat. După câteva săptămâni, devine un obicei relativ. Încerc să mă odihnesc în autobuz.
Sigur, lipsa somnului reprezintă o provocare, mai ales pentru că nu am o oră fixă de culcare. Dacă aș sta prea mult să mă gândesc la ora la care trebuie să mă trezesc, n-aș adormi deloc.
Este o ajustare temporară, dar extrem de importantă pentru cariera mea, fiind conștient că unele experiențe nu pot fi învățate doar din cărți.
„Ajung în jurul orei 7:20. Pentru cursuri precum Chimie, prezența este esențială: anumite explicații nu se pot înțelege fără discuție directă. Apoi, iau autobuzul spre Alessano la 4:40. Ajung acasă, în Presicce, în jur de ora 8:00.”
Și cadrele didactice fac naveta
Pentru moment, mutarea în Bari pare inacceptabilă.
Comparativ cu chiria de 400 de euro, la care se adaugă utilitățile și cheltuielile zilnice, costul lunar al transportului său între cel mai sudic și cel mai nordic punct al „călcâiului” Italiei ajunge la 170 de euro, plus 20 de euro pe săptămână pentru combustibil.
În plus, în cursa spre Bari, la 4 dimineața, se întâlnește cu alți profesori ai universității din Bari – colegi europeni afectați de criza economică.