Regizorul Radu Jude a.atins recent notorietatea publicului prin filmul „Dracula”, în care analizează mitul vampirului celebru, în multiplele sale forme. Destinat a fi o experiență vizuală dezordonată, fără cenzură, pelicula a stârnit multiple critici, inclusiv acuzându-l că-și jignește spectatorii, unele persoane chiar părăsind sala de cinema. Într-un interviu pentru publicația HotNews, creatorul explică că nu acesta a fost scopul, deoarece „Dracula” este realizat „cu multă afecțiune pentru public”.
- „Și greu de crezut cum trolling-ul online ar putea avea vreo legătură cu filmul, care prezintă o serie de povești și atât. Sau poate că și Ion Creangă ar trebui considerat un troll”, afirmă Radu Jude.
După ce a obținut, la Berlin, premiul Ursul de Argint pentru cel mai bun scenariu, pentru „Kontinental ’25”, Radu Jude a captat atenția publicului cu propria interpretare a mitului Dracula și a mitului românesc cu potențial turistic. „Sunt Vlad Țepeș Dracula și vă respect pe toți” – aceasta este fraza de deschidere a filmului, în timp ce pe ecran apar portretizări halucinante ale personajului principal, create cu ajutorul inteligenței artificiale.
Din primele minute (din cele aproape trei ore ale duratei), devine evident că vom fi martorii unei experiențe vizuale dezordonate și fără cenzură, care ne poate scoate din zona de confort (sau chiar din sala de cinema, așa cum s-a întâmplat cu anumite persoane) și care ne poate face să râdem copios sau să ne punem răbdarea la încercare.
Conform sinopsis-ului oficial, „Dracula” urmărește un regizor (interpretat de Adonis Tanța) frustrat și creativ blocat, care recurge la o inteligență artificială (falsificată) pentru a transforma următorul său film într-un succes. Rezultatul este o serie de scenete tot mai absurde și surprinzătoare, care explorează mitul lui Dracula în diverse forme. De la o urmărire pe străzile din Sighișoara până la apariții bizare în satelile României, filmul reprezintă o colecție de povești despre vampiri, iubiri eșuate, sânge, grotesc și imagini generate de AI – o reflecție asupra cinema-ului, miturilor și kitsch-ului.
„Am vrut să realizez cel mai bun film posibil”
Radu Jude evită în interviuri discuțiile despre modul în care percepe România sau problemele societății, alegând să transmită aceste aspecte prin filmele sale. Chiar dacă pare o compilație de povești, cu multiple referințe cinematografice, „Dracula” abordează aspecte sociale și politice ale țării noastre, într-o manieră ironică și cu o doză de absurd.
Filmat cu un iPhone în decursul a 27 de zile, în peste 40 de locații (Cetatea Medievală din Sighișoara, Castelul Bethlen din Biertan, cimitirul din Albești și zona Grivița Roșie din București), „Dracula” include și adaptări ale unor opere precum „Vampirul”, considerat primul roman românesc cu vampiri, de G. M. Amza și Al. Bilciurescu, din 1938, nuvela „În treacăt” de Nicolae Velea, precum și „Povestea poveștilor” de Ion Creangă.
„Am dorit să realizez cel mai bun film posibil, în limitele propriilor capacități, așa cum am făcut întotdeauna”, afirmă Jude pentru HotNews.
Reacțiile criticii internaționale variază, de la „prima utilizare inteligentă a AI în cinema”, conform IndieWire, la „o reinterpretare a mitului Dracula în țara sa de origine”, conform Screen International. Variety menționează că, la cei 169 de minute, „Dracula” poate fi o provocare pentru spectatori, dar nu devine plictisitor. Hollywood Reporter afirmă că filmul este „deliberat murdar și infantil”, fiind o colecție de filme nebunești cu vampiri, iar The New York Times concluzionează că Jude este un cineast neortodox, care provoacă audiența, dar uneori chiar o pedepsește.
Premiera mondială a avut loc la Locarno, iar filmul a fost selectat în festivaluri precum cele de la New York, Chicago, Viennale, Sitges și Varșovia. Distribuția include actori precum Adonis Tanța, Gabriel Spahiu, Oana Maria Zaharia, Alexandru Dabija, Lukas Miko, Andrada Balea, Ilinca Manolache, Șerban Pavlu, Nicodim Ungureanu, Doru Taloș, Alexandra Harapu, Oana Mardare, Eszter Tompa și Alina Șerban.
Pentru evidențierea contribuției AI în procesul creativ, Jude a realizat propria versiune a sinopsis-ului, în stilul său caracteristic.
„Am întrebat chatGPT despre subiectul filmului meu și a răspuns: „Dracula de Radu Jude nu este o adaptare clasică a romanului lui Bram Stoker, ci o reinterpretare radicală, plasată în context contemporan. Povestea urmărește un regizor care încearcă să monteze o piesă despre Vlad Țepeș, dar proiectul său se transformă într-o reflecție asupra istoriei, propagandei și identității naționale. Pe măsură ce mitul vampirului se împletește cu realitățile sociale și politice ale României, filmul devine un eseu vizual plin de ironie și comentarii critice. Jude combină scene teatrale, imagini de arhivă și reflecții meta-cinematografice, creând un film hibrid, provocator și profund auto-reflexiv.”
Rezumând, publicul va urmări 14-15 povești, unele cu vampiri, altele fără; unele comice, altele serioase, și toate elementele dorite de audiența largă: nuditate, sex, umor de slabă calitate, violență, sânge, și atmosfere tensionate, specific orientului.
Contrastând cu blockbuster-urile lumii moderne, filmul prezintă un ritm dezordonat și un haos deliberat, reflectând lumea actuală. Jude afirmă că „Dracula” a fost creat cu sinceritate și iubire pentru spectatori, fără intenția de a ironiza.
„Nu realizez filme care nu mă interesează”
– Ați spus că „Dracula” a apărut din dificultatea de a obține finanțare pentru alte proiecte. A fost o revelație sau o reacție la industria cinematografică autohtonă?
Am discutat inițial despre originile proiectului, care a fost prezentat la o piață de proiecte (Cinemart de la Rotterdam) și s-a dezvoltat în urma unor discuții. Nu a fost o reacție de resemnare sau revoltă, ci dorința sinceră de a realiza acest film în forma sa actuală. Nu fac filme care nu îmi pasionează. „Dracula” oferă, sper, o perspectivă cinematică diferită față de cea obișnuită în țara noastră.
– Ce ați dorit de la propria variantă a Dracula (sau din diferitele sale interpretări)? Cum ați dorit să-l repoziționați în contextul țării de proveniență și ce surse v-au inspirat?
– Sursele principale nu au fost din cinematografie, ci din alte arte, în special din literatură și pictură. M-au influențat primele romane cu digresii (ex. Tristram Shandy de Laurence Sterne). În film apare și citat din „Jacques și stăpânul său” de Diderot. De asemenea, umorul din literatura veche, precum cel din Boccaccio, Rabelais sau Ion Creangă, a fost o inspirație, pe care am adaptat-o liber în film. Scopul meu a fost să prezint mai multe variante ale mitului, în forme variate, iar cinematografia și literatura sunt terenuri propice pentru aceasta. În „Dracula”, am încercat să testez această ipoteză: monstrul, vampirul, Vlad Țepeș, și chiar AI-ul pot fi interpretate în multiple moduri, oferind în același timp alte perspective și interpretări.
„O dată cu finalizarea filmului, acesta nu-mi mai aparține”
– Ați realizat un film cu elemente de kitsch, vulgaritate și haos, intenționat sau nu. V-a fost dorința să „strica” un film bun sau a fost o altă motivație?
Intenția a fost să creez cel mai bun film posibil, în limitele mele, așa cum am făcut întotdeauna.
– Ați urmărit reacțiile criticii occidentale, care consideră filmul prea zgomotos, sexualizat sau dezorganizat? Cum vi s-au părut? Ați simțit că ați fost validat în abordarea dvs. cinematografică nonconformistă?
Odată ce filmul este terminat, nu-i mai aparține în totalitate. Nu am citit multe recenzii, fiind ocupat cu alte proiecte, dar în general le consider ca ghiduri pentru eventuale îmbunătățiri, urmând sfatul lui Jean Cocteau: „Ascultă primele critici, notează ce nu-ți place de la critici și păstrează această parte, fiind cea mai personală”.
– Se spune că ironizați inclusiv spectatorul. A fost intenția sau doar o provocare?
„Dracula” a fost realizat cu multă afecțiune pentru audiență, fără intenția de a o ironiza. Unele momente de umor sunt stric legate de lumea filmului, nu de spectator. În plus, fenomenul de trolling online nu are legătură cu ceea ce oferă filmul, ce constă în povești și imagini diverse. La fel ca Ion Creangă, și acesta poate fi interpretat diferit.
– Filmul include scene cu nuditate, scene lungi, discursuri repetate și imagini provocatoare. De ce această prezență a sexului, pornografiei și nudului?
În primul rând, chiar dacă ar fi „anti-cinema”, tot ar fi cinema, la fel ca primele piese de teatru ale lui Ionesco, considerate de el anti-teatru, dar acceptate ulterior. Imaginarul nu se bazează pe standarde clasice, ci pe expresivitate. Operatorul, Marius Panduru, este un exemplu de artist cu experiență, care a realizat filme de prestigiu. Unele imagini pot părea „nepractice”, dar în intenție transmit un stil diferit, mai expresiv. Majoritatea cadrelor sunt rapide, fără discursuri repetate; reprezentarea nudului și sexualității are un registru ludic, inspirat din literaturi precum Boccaccio sau Creangă. Aceste scene reprezintă mai puțin de 15 minute din film, iar tonul lor este unul ludic și umoristic.
„Cinema-ul românesc are un potențial remarcabil”
– Ce este mai autentic în ziua de azi: un film sincer, dar slab, sau unul „bun” doar pentru a mulțumi publicul?
Pentru mine, onestitatea nu este o valoare în artă. Sursa preferată este intensitatea personalității, după Tristan Tzara.
– În ceea ce privește țara noastră, cum vedeți dezvoltarea cinema-ului românesc și percepția asupra României, din perspectiva problemelor sociale, politice și religioase?
Din păcate, nu pot oferi o imagine de ansamblu, fiind lipsit de competențe; fiecare om are propria sa diversitate. Cu toate acestea, pot afirma că cinematografia românească are un potențial ridicat și depinde de cineast și de mediul cultural și politic dacă acest potențial va fi valorificat efectiv.