În selecțiile mele de lectură recente, am întâlnit întâmplător o poezie a lui Adrian Păunescu, intitulată Impozite, biruri și taxe. Îți prezentăm în continuare textul integral al acestei creații literare:
„De ce nu puneți și pe râs impozit/Și birul progresiv pe sărăcie?/De ce nu introduceți taxe pe întuneric?/Impozitați și vântul ce adie!/Ar fi păcat să ezitați în crima/De-a confisca și sângele din vene./Continuați devastarea cu ardoare/Și răul ce vă face atât de bine!/Taxați iubirea, somnul, nostalgia,/Penumbra, deznădejdea și oftatul/Și unghiile ce cresc necontenit,/Distrugeți totul, de-a lungul și de-a latul./ Nu e logic să nu impuneți anumite biruri/ Pe nou-născuți care nu știu cum îi cheamă,/Lucrați neiertător și echitabil,/Impozitați și laptele matern./Dar ce fiscalitate este aceea/ Din care nu se fură întreaga pâine,/ Acest neam ce și-a adjudecat maidanul/ De-a nu trăi în lesă ca un câine?/Taxați sever și strângerea de mână!/Impozitați total telepatia!/ Luați atâtea piei câte vă place/Și desființați prin taxe România!/Ce e această complicitate ridicolă/ Cu sărăntocii și dezmoșteniții?/ Tot au și ei să plătească o taxă,/ Treziți-le revoltele și ambițiile!/ Nu vedeți că omul mai respiră?/ Cât amânați executarea capitalului?/ Lovind o nație întreagă la oase,/ Înduioșarea devine o boală./Adăugați impozite și taxe/ Pe taxe și impozite, cu rigoare,/ Impozitați și lacrima, și ploaia!/ Taxați adânc și morții din morminte!/ Impozite pe floarea dăruită,/ Impozite pe cald și rece,/ Impozite pe rouă și lună,/ Impozite pe notele de zece./Cafeaua, ceaiul, apa de fântână,/ Fereastra, ușa merită accize/ Când, cu o poftă tragică, Guvernul/ Îi dă o nouă direcție acestei crize./Impozite și taxe pe cuvinte,/ Dar biruri pe ecou și pe tăcere,/ A jupui poporul este o virtute,/ Când nu mai lași nici dreptul să mai speri./ Hei, Românie, parcă răstignită,/ Degeaba vrem să te întreabăm:
Am considerat, în condițiile actuale, că este un gest de conștiință civică și patriotism din partea mea să prezint cititorilor Curierului Național (cuvântul Național) aceste versuri ale lui Adrian Păunescu, plecat dintre noi pe 5 noiembrie 2010, fără să știu cum va arăta țara peste un deceniu și jumătate.
Invit cititorii să-și exprime opiniile despre această poezie, în felul pe care îl consideră potrivit. În ceea ce mă privește, nu am decât două cuvinte: No comment, păstrând reacțiile și impresiile pentru mine…
Autor Dan Mihai Bârliba
