Trei traducători români ai literaturii chineze – GAZETA de SUD

În acest articol, voi analiza trei interpreți români ai literaturii chineze. Sursele principale ale cercetării mele au fost interviuri și evocări ale acestora, apărute public în ultimii ani, din care am selectat și parafrazat anumite declarații, păstrându-le autenticitatea și obiectivitatea.

i) Ileana Hogea-Velişcu a fost un remarcabil profesor universitar și sinolog, care a realizat numeroase traduceri din literatura chineză, alături de zeci de manuale și cursuri pentru învățarea limbii chineze. Dan Tomozei, un fidel prieten al Chinei, menționa următoarea observație: numele chinez al acestei personalități, „Yang Ling”, poate fi redat literal ca „frumusețe subtilă”, dar și ca o nuanță mai plastică de „clocot de jad”.

Într-un articol comemorativ din 17 decembrie 2022, Dan Tomozei rememora: „Se întâmpla cu două zile înainte de Crăciunul din 2014. Eram la câteva ore după ce am aterizat la București, când, conform aranjamentelor stabilite anterior de la Beijing, am ajuns în fața apartamentului doamnei Ileana Hogea-Velişcu, aproape de Piața Aviatorilor. Mi-a promis 30 de minute, însă am petrecut patru ore. Avea ore de meditație la limba chineză, pe care le-a anulat succesiv. A fost o seară dedicată istoriei Chinei, prietenului comun Nicolae Milescu-Spătarul, gânditorului Confucius, limbii chineze și detaliilor care schimbă percepții, despre semnificația în caracterul wang (rege, monarh, împărat), care devine , adică jad. Au fost ore din eternitatea unei ființe dedicate altora, refugiate între miile de caractere chinezești, dezvăluite prin cele 31 de litere ale alfabetului nostru. Am stat la o ceașcă de ceai, am citit împreună din Confucius, am discutat în detaliu, trezind spiritul Spătarului, lăsând o picătură chinezească să aducă claritate în nelămuririle mele, pentru a înțelege poporul chinez, cultura sa, legăturile nevăzute care unesc strâns istoria Chinei și cea a României.”

Printre cele mai importante maxime ale gândirii lui Confucius traduse în limba română de Ileana Hogea-Velişcu se numără: *„Ești cel mai mare dușman al tău.”; *„Îngâmfarea este cea mai mare pierzanie.”; *„Minciuna provine din ignoranță.”; *„Pizma este cea mai dureroasă parte a ta.”; *„Renunțarea este cea mai gravă greșeală.”; *„A-ți înșela pe tine și pe alții este cea mai mare vină.”; *„A te umili singur este cea mai tristă stare sufletească.”; *„Agilitatea este cea mai admirabilă calitate.”; *„Deznădejdea este cel mai mare dezastru.”; *„Sănătatea este cea mai de preț avere.”; *„Omenia este cea mai mare responsabilitate.”; *„Iertarea este cel mai prețios dar al vieții.”; *„Văicăreala este cel mai rău defect.”; *„Benevolența este cea mai mare alinare a vieții.”.

ii) Florentina Vişan a avut o activitate didactică impresionantă în predarea limbii chineze, începută în 1971 la Școala Generală nr. 128 din Capitală, unde timp de șapte ani a predat limbajul chinez copiilor din clasele primare și gimnaziale. Ulterior, din 1978, a fost profesor la Catedra de limbi orientale a Universității din București, unde a realizat atât activitate didactică, cât și cercetare științifică și traduceri din limba chineză în limba română.

Florentina Vişan

Derulând reacțiile unei foste eleve, Luminița Bălan, aceasta remarca: „Am cunoscut-o încă din clasele primare, când, proaspăt absolventă a Facultății de Limbi Străine, a fost repartizată ca profesor de limba chineză la școala unde învățam eu. Eram în clasa a II-a când am început să descopăr sunetele melodioase ale limbii chineze, caracteristicile enigmatice ale scrisului chinez, povestirile și legendele predate de doamna profesoară. Era tânără, fermecătoare, veselă și plină de entuziasm… Viziunea sa asupra culturii chineze și entuziasmul cu care o împărtășea ne făcea să dorim cu nerăbdare următoarea oră pentru mai multă cunoaștere a unei lumi misterioase și fascinante.”

De asemenea, taiata reputației sale universitare, conștientizată de fostul său elev, textează aprecierea: „Multe dintre cursurile fundamentale precum lingvistica chinezească, filosofia orientală, antropologia culturală, literatura ancienne, istoria mentalităților și teoria traducerilor au fost inițiate de ea. În perioada în care a condus Departamentul de Limbi Orientale al Facultății de Limbi și Literaturi Străine, a fondat revista Tradiții în dialog, unde sunt publicate studii importante din domeniul orientalisticii românești, semnate de profesori și cercetători. În calitate de director al Școlii doctorale de Studii literare și culturale, a contribuit la formarea tinerilor experți în domeniu.”

Florentina Vişan s-a remarcat ca o traducătoare de elită a operelor clasice și contemporane chineze, precum: Analectele de Confucius; romanul Sorgul roșu de Mo Yan; și Regele şahului de A. Cheng. În 1990, a publicat volumele Trepte de jad. Antologie de poezie clasică chineză Shi. În plus, a realizat traduceri individuale sau colaborative ale unor studii ale diverșilor sinologi europeni, precum: Filosofia chineză de Max Kaltenmark; Istoria gândirii chineze de Anne Cheng; și Istoria culturală a Chinei de C.P. Fitzgerald.

iii) Dinu Luca reprezintă cel mai tânăr dintre interpreții români ai creației lui Mo Yan; în toamna anului 2012, când autorul chinez a primit Premiul Nobel pentru Literatură, Dinu Luca traducea deja în limba română titlul Obosit de viață, obosit de moarte. Printre traducerile sale se află: Cartea despre Dao și Putere de Lao Tzi; Sorgul roșu de Mo Yan; și Lumea de orez de Su Tong.

Dinu Luca

Într-un interviu din 2016, Dinu Luca a discutat despre dificultățile de a realiza o traducere fidelă a operei lui Lao Tzi: „Una dintre provocări ținea de interpretarea textului atât de deschis de Dao de jing – profunda, monumentala și laconică expresie a înțelepciunii chineze, plină de istorie și hermeneutică, atât în tradiția chineză, cât și în cea occidentală. Este, de fapt, precum un cuțit de măcelar, extrem de ascuțit și greu de echilibrat. Sau, mai precis, textura discursului: fie o țesem fragil, încercând să păstrăm rimă și ritm, riscând disonanțe și deformări, fie o reprezentăm cu asperități, încercând să redea realitatea regională și subtilitățile regionale, cum sunt regionalismele din Chu. În final, cât netezim și ajustăm?”

Când vine vorba de traducerea din limba clasică în limba modernă, Dinu Luca susține: „Am tradus atât din limba veche, cât și din limba contemporană, fără dificultăți majore. Textul clasic cere o abordare specializată, dar nuanțat, și o atenție deosebită pentru subtilități.”

În concluzie, consider că traducătorii români ai literaturii chineze și cei chinezi ai creației române reprezintă ambasadori unei lumi a culturii dintre două țări. Rolul lor nobil și dedicat merită o recunoaștere deplină.

Acestă considerație se referă la aforismul scriitorului portughez și laureat al Premiului Nobel, José Saramago: „Scriitorii creează literatura națională, iar traducătorii contribuie la literatura universală”.

Autor: Dan Mihai Bârliba