La sfârșitul anului 2024, autoritățile americane estimau că gruparea Hamas obținea aproximativ 10 milioane de dolari lunar. Acești bani proveneau din campanii false de colectare de fonduri pentru ajutoare umanitare. Unele dintre aceste activități au fost investigabile și în Italia. Procuratura antiteroristă din peninsulă a dispus arestări și punerea sub acuzare a mai multor persoane.
Il Post evidențiază că, deși aceste contribuții nu constituie principala sursă de venit a organizației, semnificația lor a crescut odată cu izbucnirea conflictului din Gaza, când alte rute financiare au fost întrerupte sau reduse.
Sprijinul Iranului și fondurile provenite din Qatar
De la înființarea sa, Hamas a beneficiat de asistență financiară din partea Iranului, principalul său aliat strategic. După ce a preluat controlul asupra Fâșiei Gaza, în 2007, organizația a primit fonduri și din partea Qatarului.
Până în octombrie 2023, Qatarul transfera lunar milioane de dolari administrației din Gaza. Între 2018 și 2021, aceste sume erau livrate în numerar, cu acordul Israelului și sub escortă militară. Oficial, fondurile erau destinate salariilor funcționarilor și achiziției de combustibil pentru centralele electrice. Guvernul israelian a permis aceste transferuri considerând că Hamas era mai interesată de administrarea Gazei decât de escaladarea conflictului militar, fapt ce diminuia influența Autorității Naționale Palestiniene din Cisiordania.
Structuri financiare ascunse și firme fantomă pentru finanțarea Hamas
Finanțarea provenită din Iran a fost mult mai puțin transparentă. În timp, Hamas a dezvoltat o rețea extinsă de companii în afara teritoriilor palestiniene. Acestea erau susținute de Teheran, care transfera fonduri către Gaza. Structurile gestionau afaceri în minerit, construcții și imobiliare, având active evaluate la sute de milioane de dolari. După 2019, în urma amplificării sancțiunilor, centrul operațional al rețelei a fost relocat în Turcia, unde organizația are o libertate mai mare de acțiune.
Pentru a evita sistemele bancare convenționale, Hamas recurge și la hawala, un mecanism de transfer de bani apărut în Evul Mediu. Acesta se bazează pe intermediari și relații de încredere, fără documente oficiale sau tranzacții bancare directe. Lipsa trasabilității face ca hawala să fie dificil de monitorizat și continuă să fie utilizat pentru transferuri din Iran și alte state din regiune către Gaza.
În ultimii ani, criptomonedele au devenit o alternativă tot mai populară pentru Hamas. Dacă inițial erau utilizate pentru donații mici, volumul mare de tranzacții le-a transformat treptat într-un instrument pentru transferuri semnificative. Deși tranzacțiile digitale pot fi urmărite teoretic, schimbarea frecventă a portofelelor și utilizarea platformelor din țări cu standarde slabe de securitate complică monitorizarea.
Până la izbucnirea conflictului, o parte din fondurile Hamas provenea din taxele aplicate asupra mărfurilor și tranzacțiilor comerciale din Gaza. Aceste venituri s-au redus semnificativ odată cu blocada totală. Surse diplomatice susțin că, în timpul conflictului, organizația ar fi confiscat o parte din ajutoarele umanitare. Hamas a revândut ulterior bunuri esențiale pentru a obține resurse financiare.
Suspiciuni privind activitatea ONG-urilor
Autoritățile israeliene susțin că unele fonduri colectate de organizații umanitare pentru Gaza ar putea fi redirecționate către Hamas. Drept urmare, mai multe ONG-uri au fost investigate sau au avut conturile blocate în țări precum Germania, Franța, Marea Britanie și Olanda. În Italia, o anchetă recentă urmărește să clarifice dacă fondurile strânse aveau cu adevărat destinație umanitară sau erau utilizate pentru finanțarea grupării.
În ciuda sancțiunilor, blocadei și intensificării controalelor internaționale, Hamas reușește să își mențină structurile administrative și să sprijine membrii organizației. Nu se cunoaște cu exactitate dacă resursele actuale provin din economiile acumulate anterior conflictului sau dintr-o combinație de metode – donații, criptomonede, rețele informale și deturnări de ajutoare – care continuă să scape parțial monitorizării globale.