Béla Tarr, fotografiat pe 1 septembrie 2024 la un eveniment cinematografic organizat în Barcelona, FOTO: Inés Baucells / Album / Profimedia Images
Renumitul regizor maghiar Béla Tarr a decedat marți, la vârsta de 70 de ani, a anunțat pentru MTI un coleg de breaslă, Bence Fliegauf, vorbind în numele familiei sale, conform AFP și Agerpres.
Tarr a realizat 11 filme de lungmetraj în cei 40 de ani de carieră, începând cu debutul din 1979 cu Családi tűzfészek și până la ultimul său proiect, Missing People, din 2019, conform IMDb. Cel mai renumit film al său, Sátántangó (Tangoul Satanei), relatează prăbușirea comunismului în Europa de Est pe parcursul a șapte ore și jumătate, în alb-negru, ilustrând un sat pustit din zona rurală a Ungariei.
Filmul a fost adaptat în 1994 după romanul omonim al laureatului Premiului Nobel pentru Literatură, László Krasznahorkai, colaborator frecvent al proiectelor regizorului Tarr.
De asemenea, Tarr a adaptat și romanul din 1989 al scriitorului, Az ellenallas melankoliaja (Melancolia rezistenței), plasat într-un mediu izolat din perioada comunistă, în filmul Werckmeister Harmonies, realizat în anul 2000.
Tarr a fost distins anul trecut la TIFF pentru întreaga activitate
Site-ul Cultura la dubă amintește că Tarr a fost invitat anul trecut la Cluj-Napoca, la Transilvania International Film Festival (TIFF), unde i-a fost decernat Premiul pentru Întreaga Carieră. Majoritatea filmelor sale, printre care capodoperele Damnation sau Calul din Torino, au fost proiectate la TIFF în prezența regizorului, conform sursei.
„M-am întrebat: ce contează cu adevărat pentru oameni? Viața lor proprie. Am perceput asta ca o responsabilitate: să transmit publicului ceva sincer, autentic, așa cum percep eu. Nu am întotdeauna dreptate, dar este esențial să arăt oamenilor ceea ce văd eu”, a explicat el viziunea sa cinematografică într-un interviu pentru Cultura la dubă.
Întrebat de jurnalista Alexandra Tănăsescu, „Cum ați dori să fiți amintit peste ani în istoria cinematografiei?”, el a răspuns:
„Se afirmă acum că deja fac parte din această istorie, însă realul scop nu este acesta. Obiectivul este să redați viața în mod autentic, în limbajul vostru cinematografic, cât mai aproape de cine sunteți în realitate”.
