Deși, din punctul nostru de vedere și la distanța care ne separă, par precum eschimoși, locuitorii Groenlandei nu apreciază această denumire. Ei sunt mândri să se considere inuiți. În limba lor, (inuită, evident), cuvântul „inuk” înseamnă „persoană”. Iar „inuit” reprezintă pluralul – „oameni”.
Cum să nu fiu interesat de cultura celor care se autointitulează, simplu, oameni?
Așa am ajuns să explorez o lume de povești și iluzii, ce se ridică, precum aburii, ca o respirație caldă, din adâncurile calotei glaciare. În aceste straturi, îmi imaginez scenele înghețate, ca o fotografie fixă, ale unor păduri tropicale rămase din ultima epocă glaciară.
Una dintre cele mai remarcabile artiste ale Groenlandei este respectata doamnă Aka Høegh (pictor, sculptor, grafician), care, la 78 de ani, a vizitat insula o singură dată în tinerețe, pentru studii la Academia de Arte din Copenhaga. Lucrarea ei, în care lumile se reflectă reciproc, este de o frumusețe senzațională:
TUPILAK – AL DOILEA SUFLET. Întreaga cultură inuită, de-a lungul vremurilor, este profund marcată de prezența unor spirite pasionate și fidele — iuți la mânie, dar și mereu gata să ofere ajutor — extrem de legate de viața colectivului. Sunt figurinele tupilak. În limba inuită, „tupilak” înseamnă „suflet”. Fiecare persoană deține propriul tupilak, care oferă protecție și căldură. Fiecare individ are în el un al doilea suflet, o rezervă spirituală a unui strămoș care îl sfătuiește în aceste vremuri dificile. Sculptate din colți de narval (un tip de delfin din mările înghețate), colți de morsă sau coarne de ren, tupilakii apar sub forme fantastice, fiind compuși din mai multe ființe într-una singură, șoptind povești și îndeplinind diverse roluri. Metaforic, tupilakii sunt și un fel de teatru portabil. Nu trebuie să ne lăsăm păcăliți de expresiile lor faciale; acestea exprimă în mod fervent stări de spirit și atitudini, înțelese în profunzime doar de către inuit. De exemplu, scoaterea limbii, cum face tupilakul din imagine, nu semnalează aversiune, ci este o expresie de afecțiune.
TIKTALK. VERDE NEOBIȘNUIT. Această pădure nu s-ar afla acolo unde o vedem, ne relatează tânărul explorator cu aspect de viking. Însă, într-adevăr, iată-o, unde nu te așteptai, în Groenlanda. Este o altă dovadă a vitalității vieții. Verdele neobișnuit al acestei păduri pare să coboare din înălțimi…
@miniminuteman Această pădure nu ar trebui să existe #călătorie #pomii #pomi #curiozități #fapte #interesant #straniu #aventură #descoperire #natură #vrajă #drumeție #explorare #wildlife #hiking #backpacking #străinătate #miniminuteman #fyp ♬ A.Vivaldi Concerto în fa minor L 'Inverno Allegro - AllMusicGallery
STRIGĂTE. Instrumentul tradițional al inuitților era în mod evident toba — strigăte din tăcerea înghețurilor. Prin intermediul tobei, comunica pe distanțe mari, asemănător cu aprinderea focurilor în regiunile noastre. Toba reprezintă un simbol al identității culturale. Cu o ramă realizată din „lemn plutitor” adus de ape, și cu membrana din piele de focă, legată cu tendoane de ren, instrumentul devine o poveste în sine. Povestea poporului…
