Întâmpinarea Domnului – semnificația sărbătorii
Întâmpinarea Domnului reprezintă o sărbătoare religioasă care marchează momentul aducerii Pruncului Iisus la Templul din Ierusalim de către Fecioara Maria și Iosif, în vederea împlinirii rânduielilor Legii Mozaice.
Conform legii iudaice, la 40 de zile de la nașterea unui copil de sex masculin, mama acestuia trebuie să meargă la Templu pentru a-l oferi lui Dumnezeu, în speranța că va fi Mesia. În acel moment, Iisus este dus la Templu împreună cu două turturele, jertfă adusă lui Dumnezeu. La sosire, ei sunt întâmpinați de preotul Simeon și prorocița Ana.
Potrivit scrierilor bisericești, Simeon a luat Pruncul în brațe și, mulțumind lui Dumnezeu, a spus: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, în pace, după cuvântul Tău, căci ochii mei au voit să vadă mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău, Israel“ (Luca 2, 29-32). În acea zi, dreptul Simeon a trecut la Domnul.
Pruncul a fost răscumpărat conform obiceiului, prin jertfirea celor două turturele, de către părinții Lui trupesti, Iosif și Maria. Astfel, a fost păstrată în cultul ortodox ceremonialul prin care orice mamă creștină își aduce copilul la biserică după 40 de zile de la naștere.
Scurt istoric al sărbătorii
Prima mențiune documentară despre această sărbătoare apare în însemnările pelerinului Egeria, care scria că aceasta se celebra în anii 382-384, la Ierusalim, la 40 de zile după Nașterea Domnului. Printre autorii care au alcătuit slujbe dedicate acestei sărbători se numără Sfântul Chiril al Ierusalimului, Sfântul Grigorie Teologul și Sfântul Ioan Gură de Aur.
Sărbătoarea Întâmpinării Domnului a fost introdusă în calendarul romano-catolic în anul 494, de papa Gelasiu, ca înlocuitoare a vechii sărbători păgâne a Lupercaliilor, celebrată în luna februarie. În timpul acesteia, se organizau procesiuni cu torțe în cinstea zeului Pan, protector al turmelor și păstorilor, cunoscut și ca Lupercus.
Generalizarea acestei sărbători în calendarul creștinic a avut loc începând cu anul 535, când împăratul Justinian a stabilit data de 2 februarie, în loc de 14 februarie.
Dacă la ortodocși accentul se pune pe prunc, la catolici, principală este Fecioara Maria, care a venit la Templu pentru a fi curățită, conform legii. De aceea, în calendarul catolic, această zi este numită și Curățirea Sfintei Fecioare Maria și este inclusă printre sărbătorile dedicate Maicii Domnului.
Când este Întâmpinarea Domnului
Deoarece Pruncul Iisus s-a născut pe 25 decembrie, la 40 de zile după această dată, pe 2 februarie, El a fost adus de către mama Sa la Templu pentru a fi înfățișat lui Dumnezeu.
Dintre creștinii orientali, numai armenii sărbătoresc Întâmpinarea Domnului în vechea dată, respectiv pe 14 februarie. Sărbătoarea este respectată și de protestanți, în special de evanghelici, fiind bazată pe motive biblice.
Obiceiuri tradiționale și superstiții
Pe lângă respectarea ceremoniilor religioase, în popor circulă tradiția Zilei Ursului sau Streneia. Eu credința populară este că în această zi se poate obține putere de la urs, motiv pentru care unele persoane se ungeau cu grăsime de urs la 2 februarie, în special pe copii.
Bolnavii erau tratați prin afumare cu păr de urs, iar ziua era considerată una cu mult ghinion, unde se credea că accidentările și nenorocirile pot fi mai frecvente. Se credea că ursul, cunoscut și ca Ăl Mare sau Martin, schimbă vremea în funcție de comportamentul său.
Se considera că dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog și, văzându-și umbra, se sperie și retrage, prevestind iarnă lungă. În schimb, dacă cerul este noros și ursul nu își vede umbra, se așteaptă primăvară timpurie.
De asemenea, dacă în această zi este cald, vara va fi călduroasă și rea, iar dacă este ger și viscol, vara va fi răcoroasă și neprielnică pentru agricultură.
Rugăciuni pentru Întâmpinarea Domnului
Rugăciune scurtă
Tropar la sărbătoarea Întâmpinării Domnului: „Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, plină de har; că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei din întuneric. Veselește-te și tu, bătrâne drepte, cel ce ai primit în brațe pe Izbăvitorul sufletelor noastre, Cel ce ne-a dăruit și Învierea”.
Rugăciune către Domnul Iisus Hristos
„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Unul Născut și Cuvântul lui Dumnezeu, care ai fost văzut mai înainte de prooroci, ca prin oglindă, iar mai apoi, în aceste zile, Te-ai născut nestricat din Preasfânta Fecioară Maria și în a patruzecea zi, în loc sfânt, Te-ai arătat ca Prunc în brațele Dreptului Simeon pentru mântuirea noastră. Cât de preaslăvită și plină de lumină este aducerea Ta în brațele Fecioarei și întâmpinarea de către bătrânul Simeon. Astăzi, cerurile se veselesc, iar pământul se bucură de Venirea Ta, Dumnezeule, a Neamului omenesc. Totodată, Moise a urcat pe munte ca să vadă slava Ta, dar nu a avut voie să-Ți vadă fața, doar spatele Îți arătat-a. În această zi, prealuminată și plină de slavă, Te-ai arătat în trup, strălucind cu lumină dumnezeiască, ca împreună cu Simeon să surprindem fața Ta, să Te pipăim și să Te primim în brațele noastre, cunoscându-Ți dumnezeirea.”
De aceea, proslăvim cu adâncă recunoștință coborârea Ta și iubirea Ta nemărginită, că prin venirea Ta ai adus bucurie cerească neamului omenesc, ridicându-l din păcat. Prin dreapta Ta, ai judecat și izgonit pe strămoșii din Rai, iar acum, în mila Ta, ne-ai deschis porțile cerurilor și ne-ai prefăcut plânsul în veselie. Adam nu se mai rușinează de neascultare și nici nu se ascunde, fiind chemat de Tine. Tu ai venit pentru a lua asupra-Ți păcatele sale, pentru a-l spăla în sângele Tău și a-l îmbrăca cu hainele mântuirii, ca pe Mire. Pentru toate acestea, împreună cu credincioșii, Te laudăm și cântăm:
Vino, Iisuse, Dătătorul vieții, pentru ca în lumina slava Ta să ne luminezi și pe noi;
Vino, Biruitorul morții, care ai eliberat din veșnicie poporul Tău;
Vino, Împăratul care nu cunoaște moartea, căci ai distrus întunericul și te-ai arătat lumina lumii;
Vino, Păstorul și Pătrunsul nostru, care cauți oile rătăcite;
Vino, Doctorul și Vindecătorul, care vindeci rănile noastre;
Vino, Mielul lui Dumnezeu, care ai luat păcatele lumii;
Vino, Domnul Slavei, purtat pe nori, învrednicește-ne să Te întâmpinăm cu credință și în grijă.