Politologul american Francis Fukuyama a criticat strategia președintelui Donald Trump în conflictul cu Iranul, afirmând că solicitarea unei capitulări necondiționate este nerealistă și poate prelungi tensiunile în Orientul Mijlociu. Într-un articol publicat în The Free Press, Fukuyama susține că declarația lui Trump, făcută în săptămâna precedentă, indică o așteptare de victorie rapidă, precum cea din cazul capturării liderului venezuelan Nicolas Maduro în luna ianuarie.
Critica la adresa obiectivelor agresive ale administrației Trump
Fukuyama afirmă că așteptarea unei capitulări rapide a Iranului nu s-a confirmat în urma atacurilor și conflictele regionale. El precizează că Iranul a răspuns cu rachete și drone asupra bazelor americane din state aliate din Golf, existând riscul ca conflictul să devină mai amplu în regiune.
Potrivit politologului, liderii pragmatici ar fi trebuit să stabilească obiective mai realizabile, cum ar fi reducerea capacității Iranului de a lansa rachete balistice și drone. În opinia sa, o astfel de strategie ar fi permis o declarație de victorie a lui Trump și o scădere a implicării militare în regiune.
Implicarea și fragmentarea forțelor iraniene
Fukuyama notează că forțele iraniene sunt difuzate în mai multe structuri. Subordonate IRGC, se află Garda Revoluționară și miliția Basij, o organizație paramilitară voluntară. În condițiile atacurilor directe ale SUA și Israel asupra regimului, coordonarea acestor grupări ar fi putut fi slăbită.
Specialistul subliniază că o capitulare ieșită din scenariu este improbabilă, având în vedere opoziția internă față de cedare. Regimul iranian, conducând prin forță, are o populație ostilă, iar o eventuală retragere totală ar putea duce la prăbușirea internă a regimului. Structurile armate ale Iranului, controlează de regimul clerical, riscă să fie eliminate dacă ar depune armele.
Limitările războiului și obstacolele strategice
Chiar dacă infrastructura militară a Iranului a fost afectată de bombardamentele israeliano-americane, forțele combatanților și părți din arsenal rămân active. Fukuyama avertizează asupra limitărilor operațiunilor aeriene în atingerea obiectivelor politice, afirmând că istoria arată că bombardamentele masive nu au dus la căderea regimurilor fără intervenții terestre sau ocupare fizică.
El amintește de cazurile Japoniei, după atacurile atomice de la Hiroshima și Nagasaki, și de intervenția NATO în Kosovo din 1999, ca exemple de rezultate politice certe produse prin presiune militară.
Propuneri de scenarii pentru Trump
Fukuyama identifică trei opțiuni pentru liderul de la Casa Albă, în cazul în care Iranul nu capitulează: retragerea și declararea victoriei, menținerea unui regim iranian slăbit, trimiterea de trupe terestre, sau intensificarea bombardamentelor asupra infrastructurii civile.
El avertizează că bombardamentele ulterioare vor afecta inevitabil civilii și vor provoca suferință, similar cu operațiunile militare din Gaza.
Critica deciziei de a cere o capitulare necondiționată
Fukuyama consideră că cererea de capitulare totală a lui Trump a fost „nechibzuită” și s-ar putea să se întoarcă împotriva administratorului de la Casa Albă. El evidențiază că declarațiile de război fără o justificare strategică clară reprezintă cea mai gravă greșeală a deciziei inițiale de intervenție.
Potrivit politologului, Trump pare să fi fost motivat mai mult de stil și retorică decât de analiza realităților geopolitice, iar această abordare riscă să prelungească conflictul și să amplifice consecințele negative.
În final, Fukuyama indică faptul că, în viziunea sa, un război de lungă durată fără obiective clar definite va duce la agravarea tensiunilor regionale și va pune în pericol stabilitatea internă a Iranului.