Curtea Regală a României, în perioada regilor Mihai I și Carol al II-lea, era o structură administrativă complexă, formând un ansamblu de entități și personal angajat atât pentru reprezentarea oficială, cât și pentru menținerea stilului de viață regal. Aceasta nu funcționa ca o instituție publică, ci ca una privată, cu regim de decizie internă, fără influență directă din legislație sau decrete parlamentare.
Structura și finanțarea Curții Regale
Curtea includea Casa Civilă, Casa Militară a Regelui, precum și casele membrilor familiei regale. Veniturile proveneau din surse publice, precum „lista civilă” aprobată de Parlament și uzufructul Domeniului Coroanei, precum proprietățile cedate în 1884 și administrate de Casa Regală. Sursele private proveneau din profitul administrării moșiilor regale, cel mai important fiind domeniul Bușteni-Azuga-Predeal, care a sprijinit și dezvoltarea industrială a zonei Valea Prahovei, inclusiv domeniul Sinaia cu Castelul Peleș.
Reședințele regale, precum Palatul Regal și Palatul Cotroceni, erau în proprietate a statului, însă Casa Regală beneficia de subvenții pentru întreținere. Regele Carol I a acumulat proprietăți particulare, iar în 1943, regele Mihai a achiziționat domeniul Săvârșin. Membrii familiei regale dețineau și ei proprietăți, precum Castelul Bran, Castelul Balcic, moșia Broșteni, Palatul Elisabeta sau domeniul Banloc.
Atribuțiile și angajații Curții
Personalul număra câteva sute de persoane, exceptând Administrația Domeniilor Coroanei, care avea un alt regim. Angajații erau împărțiți între demnitari, funcționari și servitori, în timp ce o parte erau detașați de la instituții publice, precum militari, diplomați, polițiști sau inspectori de siguranță.
Criteriile pentru angajare, în special pentru servitori, erau strict morale: onorabilitate, evitarea viciilor precum alcool, jocuri de noroc sau relații extraconjugale. În plus, competența era un factor esențial, iar pentru demnitari se impuneau standarde înalte pentru asigurarea unei bune reprezentări. Salariile nu erau foarte mari, fiind completate de norma de hrană, cheltuieli de reprezentare și facilități, precum masa la Palat și accesul la serviciile medicale. Unii angajați locuiau în clădiri regale, inclusiv apartamente luxoase de pe Splaiul Independenței, cu consum electric ridicat.
Securitatea și protecția monarhului
Securitatea era asigurată de personal militar, poliție și siguranță detașată la Curte. În anii 1930, s-a înființat Batalionul de Gardă Regală, care avea misiunea de a păzi reședințele din București, Sinaia și Săvârșin. Funcționa și un serviciu de siguranță, precum și un corp de detectivi, care aveau și rolul de a aduna informații despre persoanele din jurul regelui și de a însoți monarhul în deplasări.
Oltrarul fastului și ceremoniale
Curțile regale din perioada acestora pe tron au fost marcate de elemente de fast și pompă, mai ales în timpul domniei regelui Carol al II-lea, când această imagine exalta autoritatea regală. Structura de nealterat a ceremoniei și a protocolului a fost păstrată de-a lungul anilor, cu mici adaptări, precum evenimentele dedicate ordinelor naționale și reuniunile festive.
În timpul regilor Mihai I și Carol al II-lea, reconstituirea și păstrarea tradițiilor a fost o prioritate, iar ceremonialul, în forma stabilită de Theodor Văcărescu la timpul regelui Carol I, a rămas aproape neschimbat până la sfârșitul monarhiei.
Schimbări după instaurarea regimurilor autoritare
După 1940, odată cu abdicarea lui Carol al II-lea și instaurarea regimului dictatorial de către Ion Antonescu, Curtea Regală a suferit reduceri semnificative. S-au eliminat beneficii, precum scutiri de taxe, iar regimele totalitare au început anchete pentru abuzuri din perioada regimurilor anterioare.
În 1947, Mihai I a fost forțat să abdice, iar atmosfera Curții s-a transformat radical. În zilele următoare, familia regală a plecat spre Sinaia și apoi a emigrat în Elveția, unde a fost necesară lichidarea stocurilor de vin pentru acoperirea cheltuielilor de călătorie. În acea perioadă, mulți angajați au rămas pe cont propriu, alții fiind arestați sau expulzați.
Moștenirea și prezentul actual
Astăzi, Casa Regală a României are o dimensiune mai restrânsă. Funcțiile de conducere sunt ocupate de un șef de departament, precum un mareșal al Curții, un director de protocol și un consilier, iar tradițiile au fost păstrate în ceremonii precum serile Diplomatice, călătoriile cu trenul regal și diverse evenimente de protocol.
Există și sistemul propriu de decorații, acordate în cadrul ceremonii oficiale. Tradiția Garden Party-ului de 10 mai continuă, menționată ca o nouă formă de ceremonie în calendarul modern al Casei Regale.
După aproape șapte decenii de la dispariția oficială a oficialităților regale, anumite elemente ale organizării Curții au fost păstrate și adaptate noilor vremuri, conform tradiției și ceremoniilor din trecut.