Patriarhul Ilia al II-lea al Georgiei, o figură centrală în istoria recentă a Bisericii Ortodoxe din Georgia, a fost recunoscut pentru implicarea sa în refacerea prestigiului bisericesc și pentru pozițiile sale ferme în perioadele de criză, precum conflictul ruso-georgian din 2008. Născut în 1933 în Ossetia de Nord, el a avut o carieră religioasă impresionantă, culminând cu alegerea sa ca Patriarh al Georgiei în 1977. Dedicația sa pentru revitalizarea Bisericii Orthdoxe georgiene a dus la refacerea și ridicarea de noi lăcașuri de cult în țară.
Cariera și contribuțiile în religie
Ilia al II-lea a fost hirotonit ierodiacon în 1957 și a primit numele de Ilia. În 1959, a devenit ieromonah, iar după absolvirea studiilor în 1960, s-a întors în Georgia, fiind preot la Catedrala din Batumi. A fost numit episcop în 1963 și a fost recunoscut pentru implicarea sa în dimensiunea educațională a Bisericii, fiind rector al Seminarului Teologic din Mtskheta. În 1967, a devenit episcop de Tkhumi și Abhazeti, iar în 1969, a primit titlul de Mitropolit.
La finalul anilor ’70, a fost ales Catolicos-Patriarh al Georgiei în decembrie 1977. În această funcție, a militat pentru întărirea poziției autocefale a Bisericii Georgiene, restabilităaită după perioada de subordonare din timpul regimului sovietic.
Activitatea în perioada mandatului ambasadorial
Autorul articolului, Dan Mihai Bârliba, a avut ocazia să îl cunoască pe Patriarh în timpul misiunii diplomatice din 2006-2011, când era ambasador al României în Georgia. În această perioadă, a observat refacerea lăcașurilor de cult, precum și construire a unora noi. În 2007, Patriarhul Ilia a anunțat inițiative pentru creșterea demografică, pledând pentru botezarea celui de-al treilea copil al fiecărei familii georgiene.
Poziția în conflictul ruso-georgian din 2008
În timpul conflictului din august 2008, Ilia al II-lea a avut o poziție fermă, promovată de pacifism și umanism ortodox. A contactat liderii de la Kremlin și înalții prelați ai Bisericii Ruse pentru a exprima îngrijorarea privind bombardamentele asupra georgienilor ortodocși. A vizitat orașul Gori, la 80 km de Tbilisi, și satele ocupate de trupele rusești, aducând ajutoare și sprijin pentru civili. A participat pe 1 septembrie 2008 la demonstrațiile “Rusia-stop!”, o acțiune la care sute de mii de georgieni au format un lanț uman de solidaritate.
Distincții și recunoașteri
Pentru activitatea sa, patriarhul a primit numeroase distincții de la patriarhi și instituții religioase din România, Antiohia, Ierusalim, Rusia, Alexandria, Grecia și Bulgaria. A fost decorat cu titluri de “Doctor Honoris Causa” de universități precum Seminarul Teologic Ortodox “Sfântul Vladimir” din New York (1986), Academia de Științe din Creta (1997) și Seminarul Ortodox “Sfântul Tihon” din Pennsylvania (1998). În 2003, a devenit membru de onoare al “Academiei Georgiene de Ştiinţe”, iar în 2007 a fost admis și în “Academia Internațională pentru Promovarea Cercetării Științifice”.
Dialoguri și vizite oficiale
Autorul a participat la mai multe întâlniri cu Patriarhul în sediul din Tbilisi, remarcând dialogul agreabil și respectuos, precum și vasta cultură a acestuia. În cadrul vizitelor, au fost discutate teme precum instalarea unui monument sau bust al ierarhului Antim Ivireanul în Tbilisi. Patriahului Georgiei îi aparținea inițiativa organizării anuale a ceremoniilor religioase în satul natal al lui Antim, Ude, unde a participat și autorul articolului, amintind de implicarea sa în promovarea acestor evenimente ca instrument de diplomație culturală.
Legături speciale între România și Georgia
Patriarhul Ilia al II-lea a fost unul dintre principalii organizatori ai conferinței internaționale dedicate Sfântului Antim Ivireanul, găzduită de Universitatea de Stat din Tbilisi. În cadrul vizitelor oficiale ale oficialilor români, au avut loc întâlniri la Palatul Patriarhiei, în care s-au reafirmat prietenia și colaborarea dintre cele două Biserici și națiuni.
După pensionare, autorul a consemnat în două dintre cărțile sale relațiile strânse cu Patriarhul Ilia al II-lea, alături de momente de recunoștință și respect pentru constantul sprijin reciproc. În fotografie, din decembrie 2011, apare împreună cu soția sa, Maria Cornelia, în vizita de rămas-bun la Palatul Patriarhului din Tbilisi. Patriarhul a evidențiat, la acel moment, colaborările excelente cu Biserica Ortodoxă Română și cu patriarhul Daniel, menționând canonizarea lui Antim Ivireanul de către Biserica Română în 1992 și sărbătoarea sa anuală.
Autorul a mai discutat cu Patriarhul despre inițiative culturale locale, inclusiv despre un proiect nereușit din cauza birocrației, legat de instalarea unui monument al lui Antim Ivireanul în Georgia.