Unul dintre pionierii impresariatului fotbalistic în Europa de Est, Giovanni Becali, a povestit despre începuturile activității sale în domeniu, perioadă marcată de transferuri informale și relații personale, înainte ca agențiile FIFA să funcționeze oficial în România. În același timp, Becali a făcut referire laprimele jucători transferați și la modul în care realizau aceste mutări, adesea fără mecanisme legale stricte.
Primii jucători și începuturile impresariatului
Giovanni Becali afirmă că primul jucător pe care l-a transferat a fost bulgarul Nasko Sirakov. În 1986, participa la Mondialul din Mexic, acolo fiind în cantonamentul naționalei Bulgariei. La acel turneu, Sirakov a marcat un gol în meciul Bulgaria-Italia, scor 1-1. Becali a fost prezent în Mexic și a avut contacte cu impresari vechi din domeniu.
După mondial, Becali l-a transferat pe Sirakov la clubul Espanyol. El susține că a primit o sumă în cash pentru acest transfer, plătită într-un pachet de bani cu banderolă de bancă. Ulterior, a vizitat echipa națională și a început activitatea de impresariat formal, având și colaborări cu Dan Alban, prieten apropiat cu Cornel Dinu.
Evenimente tragice și relațiile din cercul apropiat
Becali povestește despre moartea lui Dan Alban, accidentul de mașină în care a fost implicat, și despre modul în care s-a aflat de deces. În timpul evenimentului, Alba a fost în mașină cu Cornel Dinu, însă la momentul tragediei, Becali nu era aproape de ei. În acea seară, a fost la Roma, fiind delegat de un spaniol pentru un proiect de bingo, atunci când a primit telefonul care îi confirma dispariția prietenului său.
El relatează și despre momentul în care a mers la Dinu după accidente, găsindu-l în stare gravă, bandajat, cu nasul vizibil răsfrânt. Relațiile cu Dinu s-au îmbunătățit ulterior, însă în acea perioadă au fost tensionate.
Transferuri importante și activitatea de impresariat
Primul jucător român pe care l-a reprezentat a fost Răducioiu, pe care l-a vândut la Bari pentru trei milioane de dolari. Becali povestește dificultățile în semnarea acordurilor, susținând că în acea vreme, transferurile se făceau adesea prin procuri și plăți cash, într-un cadru ilegal.
El explică modul în care a fost obținută procura lui Pițurcă pentru transferul lui Răducioiu, respectiv plata unei sume de 75.000 de dolari. Becali afirmă că plata se făcea cash, direct, pentru a evita formalitățile legale normale din acea vreme. La momentul respectiv, nu exista licență FIFA, ceea ce făcea ca astfel de transferuri să fie clandestine.
Controlul banilor cash și estimări
În relatarea sa, Becali menționează circumstanțele în care banii erau plătiți cash, inclusiv într-o afacere de transfer la Bari. El povestește că, la momentul respectiv, plățile pentru transferuri se făceau într-un Mercedes, în cash, și nu prin facturi sau documente fiscale. Totodată, face referire la o situație în care, pentru o bonusare a colaboratorului, a fost aruncat în vânt un pansament cu 30.000 de dolari, ca lecție pentru a demonstra seriozitatea și grija față de rabator.
Becali explică că astfel de activități ilegale, precum plățile cash, erau obișnuite în acea perioadă în domeniul transferurilor, în special pentru jucătorii români și agenți locali, în lipsa unui cadru legal clar. Transferurile și plățile în numerar au continuat până în anii ’90, când s-au introdus reglementări și licențe FIFA.
Articolul oferă o imagine clară asupra începuturilor carierei lui Giovanni Becali în fotbal, despre modul în care se realizau transferurile în perioada anilor ’90, și despre circumstanțele mai puțin reglementate ale acelei epoci.