Tranziția la standardele internaționale de raportare financiară (IFRS) devine opțiune pentru societățile din grupuri multinaționale și companiile naționale mari începând cu exercițiul financiar 2026, conform ordinului nr. 203/2026 publicat în Monitorul Oficial pe 13 martie 2026. Această măsură vizează perioadele cu începere din anul 2025, dar aplicarea efectivă a IFRS trebuie să fie realizată începând cu situațiile financiare aferente anului 2026.
Detalii despre tranziție și condiții de aplicare
Entitățile care doresc să treacă la IFRS pentru exercițiul 2025 trebuie să beneficieze de capacitatea de implementare a acestor reglementări. Opțiunea poate fi menținută și după 1 ianuarie 2026, atât timp cât acestea se află în sfera de aplicare a impozitului minim global (BEPS 2.0).
Ce se întâmplă cu entitățile după ieșirea din sfera impozitului minim global?
Entitățile care au adoptat IFRS în condițiile prevăzute și ulterior nu mai sunt supuse impozitului global trebuie să continue aplicarea IFRS sau să revină la OMFP nr. 1802/2014, începând cu exercițiul financiar urmat celui în care nu mai sunt incluse în sfera de aplicare a impozitului minim global.
Prezentarea impozitului amânat și obligațiile legale
Contabilitatea impozitului amânat nu trebuie înregistrată în contabilitate, dar entitățile care aplică regulile pentru calculul impozitului suplimentar național, conform art. 18 din legea nr. 431/2023 și OMFP 1802/2014, sunt obligate să prezinte aceste informații în notele explicative ale situațiilor financiare anuale, începând cu exercițiul financiar 2025.
Avantaje și provocări ale tranziției la IFRS
Aplicarea IFRS oferă avantajul uniformizării regulilor contabile în cadrul grupurilor de companii, facilitând raportarea consolidată și reducând costurile legate de ajustări și reconciliere. De asemenea, contribuie la eficientizarea proceselor interne și la conformitatea cu cerințele de transparență ale piețelor internaționale.
Transpunerea standardelor IFRS permite o mai bună reflectare a situației economice reale, fiind perceput de investitori și parteneri ca un cadru de raportare de referință, comparabil cu practicile internaționale.
Diferențe între IFRS și OMFP 1802/2014
Reglementările locale, precum OMFP 1802/2014, sunt caracterizate printr-un cadru prin care se asigură conformitatea cu normele statutar-contabile, fiind prescriptive și mai concise în prezentarea situațiilor financiare. În contrast, IFRS se bazează pe principii și necesită o analiză mai complexă, generând note explicative mai detaliate și tehnice, cu descrieri ale politicilor contabile și riscurilor.
Provocările tranziției și considerente strategice
Transpunerea IFRS implică costuri inițiale pentru adaptarea sistemelor contabile și fiscale, precum și pentru pregătirea echipelor financiare. Timpul limitat până la termenul de închidere a exercițiului 2025 face ca implementarea rapidă să fie dificilă pentru companiile nemobile de sisteme și resurse pregătite.
Opțiunea pentru IFRS rămâne valabilă pentru exercițiile 2026 și ulterioare, însă eforturile de pregătire trebuie începute cât mai devreme pentru a evita dificultățile de conformare.
Recomandarea specialiștilor în domeniu este ca entitățile să analizeze cu atenție implicațiile strategice, considerând beneficiile pe termen lung, dar și eforturile necesare pentru implementare.