Un nou specimen de mosasauridă, denumită „Prognathodon cipactli”, a fost descoperit în depozitele de fosile din nordul Mexicului, fiind cea mai recentă și cea mai completă reptilă marină preistorică identificată în regiune. Creatura avea o lungime estimată de șase metri și se distinge prin fălci puternice adaptate pentru prăzi de orice dimensiune, trăind în perioada Cretacicului târziu, în urmă cu aproximativ 70 de milioane de ani.
Descoperirea și identificarea speciei
Primul craniu aproape complet al acestei specii a fost descoperit în 2001, în Formațiunea Méndez din Nuevo León. În 2007, analizele unui maxilar au indicat că apartine unei specii neidentificate de mosasaur, însă cercetările întreprinse recent au confirmat caracterul nou al acesteia. Un echipaj de paleontologi de la Muzeul Deșertului din Saltillo și de la Universitatea din Bath (Anglia) a demonstrat că aceasta reprezintă o specie nouă, extinzând diversitatea fosilelor marine din Mexic.
Caracteristicile morfologiei
„Prognathodon cipactli” era mai mică decât alți mosasauri, având o lungime de aproximativ șase metri. Specia prezenta fălci scurte, cu dinți conici și robuste, adaptate pentru prăzi mari. Trăsăturile sale reflectă o adaptare tipică unui prădător eficient în mediul acvatic din acea vreme.
Capacități de vânătoare și poziție în lanțul trofic
Paleontologii consideră că această reptilă putea doborî prăzi de toate dimensiunile. „Era un mosasaur cu fălci scurte, cu dinți conici și foarte robuști, ceea ce îi permitea să atace prăzi mari”, a explicat Héctor Rivera-Sylva, de la Muzeul Deșertului. El a subliniat că „în acea perioadă și în această regiune, era prădătorul suprem; acela era locul său în lanțul trofic. Nu exista nimic mai mare sau mai periculos decât el.”
Contextul geologic și paleoecologic
Acum 70 de milioane de ani, peisajul din nord-estul Mexicului era diferit, caracterizat de mlaștini și plaje puțin adânci, înconjurate de vegetație tropicală. Zonele de rocă sedimentară formate pe fundul mării au fost scoase la suprafață în urma activităților tectonice, descoperirile fosile fiind realizate în regiunea aflată la zeci de kilometri de Golful Mexic.
Impactul descoperirii asupra paleontologiei locale
Studierea și popularizarea fosilelor de la sfârșitul perioadei Cretacice a dus la un „boom” al paleontologiei în Mexic. Descoperirile din sudul statelor Coahuila și Nuevo León oferă o perspectivă clară asupra biodiversității marine și terestre din acea epocă.
Relevanța științifică
Specialiștii subliniază că această descoperire schimbă percepția asupra diversității biodiversității din ultimii ani ai erei dinozaurilor, arătând că numărul și complexitatea speciilor marine au fost mai mari decât se credea anterior.