România va trebui să-și majorze permanent cheltuielile de apărare și să adapteze politicile economice la un context geopolitic tensionat, afirmă prim-viceguvernatorul BNR, Leonardo Badea. Într-un articol de opinie, Badea atrage atenția asupra unui viitor în care costurile pentru securitate depășesc nivelurile tradiționale, iar economia națională se află într-un proces de recodificare.
Costuri de apărare în creștere și limitări bugetare
Bugetul apărării al României trebuie să atingă minim 2,5% din PIB, conform noii configurații geopolitice. Comparativ, Polonia alocă deja 4%, iar statele baltice și nordice peste 3%. În condițiile în care până în 2022, suma dedicată apărării era sub 2% din PIB, creșterea semnificativă impune resurse suplimentare.
Riscul este ca cheltuielile pentru apărare să limiteze investițiile civile productive, fenomen numit „crowding-out geopolitic”. Aceasta poate afecta potențialul de creștere economică pe termen lung și eficiența cheltuielilor publice. Pentru a evita acest lucru, este necesară o selecție riguroasă a proiectelor și orientarea către investiții cu valoare adăugată ridicată.
Energia sub presiune geopolitică și soluții prompte
Prețul energiei a devenit un factor decisiv în economie, influențat de cererea și oferta globală, de huburile de tranzacționare, de structura pieței de electricitate, precum și de deciziile OPEC și de costul carbonului. În sistemul european de tip merit order, prețul este determinat de costul ultimei unități necesare pentru acoperirea cererii, de obicei cea mai scumpă.
Conflictele din Orientul Mijlociu și închiderea Strâmtorii Ormuz au amplificat vulnerabilitatea energetică a României. Crizele petroliere din anii ’70 au generat inflație persistentă, iar dezinflația ulterioară a necesitat creșteri agresive ale dobânzilor. Varianta optimistă pentru actualul conflict rămâne o situație dezastruoasă pentru piețele de energie, ceea ce necesită investiții în stocare și flexibilitatea cererii pentru a decupla prețul de consum de volatilitatea combustibililor fosili.
În opinia autorului, soluția este decuplarea prețurilor de consum de dictatul combustibililor fosili, ceea ce presupune investiții masive în capacități de stocare și în tehnologii pentru flexibilizarea cererii.
Inteligența artificială: o vulnerabilitate strategică
România ocupă ultimul loc în Europa în utilizarea tehnologiilor AI, cu doar 5,2% dintre întreprinderi care le utilizează în 2025. Ritmul de creștere al adopției, de 2,1 puncte procentuale anual, este de trei ori mai lent comparativ cu media europeană.
Lipsa digitalizării avansate limitează productivitatea muncii și menține România dependentă de soluții energetice costisitoare. În sfera securității, superioritatea tehnologică și procesarea rapidă a datelor sunt esențiale în condițiile conflictelor moderne, iar preferința națională pentru digitalizare a devenit o nevoie geostrategică.
Starea fiscală și riscurile generate
România va administra în curând o datorie publică ce depășește 60% din PIB, fiind prim rău în Europa în ceea ce privește ratingul suveran BBB- (Fitch), aproape de categoria junk. Alături de un deficit bugetar ridicat și un deficit de cont curent, costul dobânzilor ating aproximativ 3% din PIB, depășind limita de 3% prevăzută de Tratatul de la Maastricht.
Cu această situație, spațiul fiscal al țării este deja redus, fiind necesară consolidarea fiscală pentru a refăcea rezervele și a asigura rezistența în fața șocurilor geopolitice. În plus, gestionarea datoriilor într-un mediu marcat de riscuri sporite devine o prioritate.
Un model de răspuns: triplă adaptare
Situația economică actuală impune o abordare integrată: o politică de apărare adecvată, o strategie energetică inteligentă și o fiscalitate responsabilă. Fără aceste trei componente interdependente, riscă să se creeze un cerc vicios.
O politică de apărare suficient de puternică trebuie să evite ca cheltuielile pentru securitate să limiteze investițiile civice. O strategie energetică eficientă trebuie să se bazeze pe investiții în stocare și tehnologii AI pentru a atenua efectele crizelor globale. O fiscalitate prudentă este singura cale pentru a oferi o protecție reală în cazul unor situații excepționale.
Lipsa unei asemenea abordări integrate poate duce la accentuarea vulnerabilităților și la agravarea situației economice a României, în condițiile în care fereastra de intervenție se micșorează constant.
