Elena Udrea critică procesul de privatizare a companiilor de stat din România, acuzând că guvernul vinde în condiții nefavorabile și ignoră lecțiile trecutului. Ea afirmă că în timp ce alte țări europene naționalizează și recapitalizează rețelele strategice, România continuă să vândă ieftin și fără viziune economică.
Privatizările recente ale companiilor strategice
Udrea menționează cazul Sidex Galați, vândut în 2001 pentru 70 de milioane de dolari, care astăzi se află în situația de a fi scoasă la licitație pentru 690 de milioane de euro, fără ca statul să fi reușit să valorifice pe deplin potențialul său. Fosta companie metalurgică, aflată în trecut sub controlul Mittal și Liberty Group, are acum un risc de a deveni o ruină industrială.
Un alt exemplu este Șantierul Naval Mangalia, privatizat succesiv către Daewoo și apoi către Damen Olanda. Potrivit lui Udrea, partenerul olandez are acum datorii de 200 milioane de euro față de compania-mamă și a cerut falimentul, refuzând un plan de reorganizare. Activele șantierului riscază să fie preluate de Damen pe nimic, iar stadiul de pierdere a investiției naște îngrijorări cu privire la strategia pe termen lung pentru sectorul naval.
Petrotub Roman a fost vândut pentru o sumă redusă către grupul Mittal, în condițiile în care statul a acordat ajutoare de stat preferențiale, iar acum fabrica se află în posesia firmei ucrainene Interpipe. La același timp, compania Tepro Iași a trecut în proprietatea Metinvest, controlată de oligarhul ucrainean Rinat Ahmetov.
Conform unui raport al Curții de Conturi, aproape jumătate dintre cele 7.708 companii privatizate între 1991 și 2019 au fost radiate sau dizolvate. Statul a cheltuit echivalentul a trei lei în facilități pentru fiecare trei lei încasati din privatizare, fără a preveni falimentul.
Critici și recomandări ale fostului ministru Elena Udrea
Udrea susține că managementul de stat, în lipsa reformelor, nu poate conduce eficient companiile strategice. Ea propune înlocuirea directorilor politici și sinecuriști cu manageri competenți, remunerați corect și responsabilizați. Exemplul Hidroelectrica este citat ca model de profitabilitate după reforme de management.
De asemenea, fostul politician critică politica guvernamentală de a vinde resursele naționale, subliniind diferența față de abordările europene, precum naționalizarea rețelelor de energie în Germania sau recumpărăturile de participații în domeniul apărării în Franța. Italia blochează de asemenea vânzarea capacităților strategice, iar Uniunea Europeană promovează proiecte precum CHIPS Act, Defence Industry Act și STEP pentru reindustrializare.
Udrea afirmă că România, în schimb, vinde pentru a acoperi găurile negre ale managementului prost și lipsei de viziune economică. Ea critică, totodată, folosirea fondurilor europene, precum programul SAFE, pentru a sprijini relansarea industriei naționale, considerând că statul nu reușește să profite de aceste oportunități.
Impactul deciziilor și contextul geopolitic
Fosta politiciană atrage atenția asupra faptului că, în timp ce Europa reindustrializează masiv și recapitalizează rețelele strategice, România continuă să vândă pe nimic, încălcând oportunitățile create de o situație geopolitică favorabilă. În opinia ei, aceste decizii reprezintă o formă de capitulare economică și o trădare națională.
Udrea argumentează că vânzarea companiilor strategice în condițiile actuale, în momentul în care valoarea lor crește din cauza programelor naționale de rearmare, nu constituie o reformă, ci o distrugere a potențialului industrial al țării.
Concluzii
Elena Udrea consideră că actuala politică de privatizare a companiilor de stat compromite șansele României de a-și dezvolta sectorul industrial și se opune strategiilor europene de reindustrializare. Ea accentuează nevoia de a adopta o viziune pe termen lung pentru economia națională, în condițiile în care deciziile guvernamentale actuale apar ca fiind lipsite de responsabilitate și viziune strategică.
