Actorul Alexandru Cîrneală, în vârstă de 37 de ani, a vorbit despre diferențele între industria teatrală și cinematografică din Germania și România. În plus, a împărtășit experiențele și perspectivele sale legate de carieră, migrație și posibilitatea revenirii în țară.
Cariera și experiențele din Germania
Alexandru Cîrneală are peste 40 de roluri în seriale TV și piese de teatru, precum și participări în filme ca „Doar ne jucam”, „Tigermilch” și „Cravata galbenă”. În Germania, el consideră sectorul filmului bine structurat, deoarece piața este reglementată de legi solide și există un sindicat reprezentativ pentru actori.
Până în prezent, actorul a fost angajat prin intermediul unui agent, deoarece în Germania aceasta este metoda predominantă de recrutare, diferențiată de România, unde castingurile sunt publice. El afirmă că pentru a fi remarcat, un actor trebuie să își actualizeze constant materialele de prezentare și să participe la evenimente și premiere relevante. În mediul cinematografic, tarifele minime sunt stabilite de legislație și se adaptează în funcție de experiență și numărul de proiecte în care actorul activează.
Primul rol în Germania și provocări lingvistice
Primul rol în Germania a fost într-un film realizat de Rainer Kaufmann, numit „Operațiunea Zahăr”, unde a avut câteva replici în limba germană. Această oportunitate i-a deschis uși și l-a ajutat să își facă nume în industrie, profitând de contextul migrator din Europa de Est, în plină extindere a Uniunii Europene.
El admite că interpretarea într-o limbă străină este dificilă, mai ales din cauza lipsei de afectivitate și emoție native. Sistemul său emoțional a fost îndelung educat pentru a reacționa în limba germană, proces ce continuă să necesite eforturi constante.
Sistemul de casting și câștigurile în Germania
Actorul afirmă că în Germania, totul este gestionat de agenți de talente, iar actorii nu au acces direct la baza de date a castingurilor. Aceștia trebuie să își mențină prezentarea actualizată și să participe la evenimente pentru a fi vizibili.
Salariile unui actor variază în funcție de sector. La teatru, actorii angajați pot câștiga minim în jur de 2.000 de euro lunar, în timp ce pentru actorii din teatru underground plata per reprezentație se situează între 300 și 500 de euro. Piața de film este mai reglementată, cu tarife minime stabilite legal, și oferă poziții stabile în cadrul unui sistem rotativ de angajare.
Diferențe în producția și calitatea filmelor
În România, producțiile cinematografice sunt mai rare din cauza lipsei de fonduri, însă se pune accent pe calitate. Actorii din România au un salariu mediu de peste 2.000 de euro pe lună în teatru, iar media pentru spectacolele underground este de 300-500 de euro per reprezentație.
Publicul german apreciază teatru, unde teatrele de stat și cele subvenționate de stat înregistrează bilete sold-out, în special în orașe mari precum Berlin și Stuttgart. În domeniul televiziunii și filmului, se observă un interes crescut pentru seriale și film de cinema, deși tinerii preferă platforme de streaming precum Netflix și Amazon.
Deși România are rezultate notabile la festivalurile internaționale și produce filme de calitate, sistemul de finanțare și sprijin nu este suficient pentru a susține o industrie în creștere la același nivel cu Germania. În ultimii ani, producțiile germane sunt numite “de consum” sau de festival, iar calitatea rămâne un punct central în strategia de producție.
Potențialul de întoarcere și preferințe personale
Cîrneală consideră că în film se simte mai confortabil, fiind și mai bine plătit. El recunoaște că pentru teatru ar avea nevoie de o cunoaștere avansată a limbii germane, mai ales în detalii fine de expresie. În egală măsură, menține că ar putea fi interesat de un proiect în România, dar intenționează să exploreze un echilibru între cele două țări.
Deși s-a reîntors în România pentru Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu din 2022, unde a participat cu trupa Teatru ANU, el afirmă că a simțit un public foarte cald și receptiv, similar cu cel din Germania, și că această experiență i-a alimentat dorul de limba română și de spectacolele din țară.
În privința întoarcerii definitive în România, actorul ține cont de familiaritatea cu mediul și de potențialul creativ românesc. Totuși, recunoaște că un astfel de pas este unul major, dar consideră posibilă activitatea alternativă, în condițiile unei balanțe între cele două țări, păstrându-și identitatea de actor român în ciuda cetățeniei germane.