Guvernanții români se confruntă cu critici privind gestionarea fondurilor alocate pentru programul SAFE (Security Action For Europe), un inițiativă europeană destinată consolidării industriei de apărare până în 2030. În contextul alocării de aproape 17 miliarde de euro, experții avertizează asupra riscurilor financiare și asupra efectului real asupra economiei locale.
Alocarea financiară și destinatarul fondurilor
România a primit o sumă totală de aproape 17 miliarde de euro prin programul SAFE, fiind a doua cea mai mare alocare după Polonia. Suma include 9,5 miliarde de euro pentru achiziții militare, precum sisteme de armament NATO, nave, radare, muniții, elicoptere și transportoare blindate.
Alocările pentru infrastructură reprezintă 4,2 miliarde de euro, destinată lucrărilor civile și militare, inclusiv pentru finalizarea Autostrăzii Moldovei între Pașcani și Siret.
Ministerul de Interne și alte structuri din sistemul de apărare vor beneficia de 2,8 miliarde de euro pentru achiziții precum drone, aeronave medicale și sisteme anti-dronă, cu unele produse locale preconizate.
Structura programului și condițiile de împrumut
SAFE este un program european de credite cu un buget de 150 de miliarde de euro, orientat spre consolidarea apărării europene. Pentru România, plafonul de alocare este de 16,7 miliarde de euro.
Împrumuturile se pot întinde pe o durată de până la 45 de ani, cu condiția ca toate produsele să fie livrate până în 2030.
Însă, România plătește dobânzi considerabile, între 7 și 8 miliarde de euro, ceea ce duce la o sumă totală de rambursare de aproximativ 16 miliarde de euro, incluzând dobânzile, conform unui expert fiscal.
Riscuri privind localizarea producției și impactul economic
Specialiști și reprezentanți ai industriei de apărare avertizează că, din cauza calendarului strâns, o parte semnificativă a echipamentelor contractate nu vor putea fi produse local.
Președintele OPIA și managerul general ROMARM, Răzvan Pîrcălăbescu, subliniază riscul ca fabricile greenfield să părăsească România după un interval de 5-10 ani, ceea ce ar reduce beneficiul economic.
Aceasta ar însemna cheltuieli majore pentru rambursarea unui credit contractual pe 30-40 de ani, fără un impact durabil asupra economiei.
Riscuri fiscale și din perspectiva dinamicii economice
Expertul fiscal Veronica Duțu avertizează asupra riscurilor pe termen lung generate de povara dobânzilor mari, dacă achizițiile nu se traduce în efecte economice interne.
Ea explică că, dacă majoritatea echipamentelor sunt importate, beneficiile fiscale și industriale rămân mici, iar statul va suporta o datorie extinsă fără o creștere semnificativă a capitalului industrial național.
Aceasta evidențiază importanța ca fondurile să fie direcționate spre dezvoltarea industriei interne și nu doar spre simpla înzestrare.
Coeficientul de randament și sustenabilitatea programului
Expertul subliniază că, pentru ca SAFE să fie benefic, achizițiile trebuie să genereze venituri fiscale și locuri de muncă în economia națională.
Dacă majoritatea echipamentelor sunt cumpărate din import și producția locală nu se extinde, costurile totale vor depăși beneficiile, impozitele și contribuțiile fiscale generate fiind insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor.
Astfel, programul devine util doar dacă asigură, pe termen lung, un balans între securitate, industrie și sustenabilitate fiscală.
Reacțiile politice și criticile privind gestionarea fondurilor
Noțiunea de gestionare a fondurilor a generat și critici politice, unele personalități ironizând modul în care sunt cheltuiți banii.
Pentru unii experți, o parte din suma alocată va fi direcționată către achiziții din alte țări, în detrimentul dezvoltării industriei românești de armament.
Alți specialiști afirmă că industria locală nu beneficiază în mod corect de fondurile europene și că programul SAFE plasează România într-o poziție dificilă din punct de vedere economic.
Guvernanții și experții subliniază că, pentru a fi sustenabil, fondurile trebuie să genereze o creștere economică și industrială semnificativă, nu doar să asigure înzestrarea armatei.
De asemenea, riscurile legate de criza de echipamente locale și de capacitatea de a realiza producția de la zero rămân o preocupare majoră în discuțiile despre impactul pe termen lung al programului SAFE în România.
