Primarul Capitalei, Ciprian Ciucu, și-a exprimat nemulțumirea față de lipsa controlului asupra gestionării transportului public din București și Ilfov, afirmând că atribuțiile administrative și decizionale în domeniu sunt în principal în mâinile Consiliului General și organismelor intermediare, nu ale Primăriei Capitalei. El a declarat că, în ciuda investițiilor semnificative, Primăria plătește 90% din costurile pentru transportul din Ilfov, ceea ce consideră nedrept.
Atribuțiile și controlul asupra transportului public
Ciprian Ciucu afirmă că, deși Primăria Capitalei suportă 2,4 miliarde de lei pentru subvenții și investiții în infrastructură și autobuze, nu are control asupra activității și deciziilor de la STB și din cadrul Asociației de Dezvoltare Intercomunitară pentru Transport Public București – Ilfov. În prezent, STB este în subordinea Consiliului General, iar acesta numește membrii Consiliului de Administrație, precum și directorii companiei.
Primarul susține că nu are competențe directe în gestionarea transportului, deoarece deciziile majore sunt luate de Consiliul General și organismele intermediare. Este vorba despre reprezentanți ai Consiliului General în AGA, care decid asupra conducerii și financiarului companiei.
Competențele Primăriei în gestionarea transportului
Ciprian Ciucu a explicat că Primăria nu are atribuții privind managementul zilnic al companiilor, fiind înlocuită de organisme intermediare. El afirmă că primăriile locale din Ilfov, precum Periș, Snagov și Domnești, au mai mare influență în deciziile despre trasee și programul de transport în București, fiind decizii luate de aceste organisme, nu de primar sau de Direcția de Transport a Primăriei Capitalei.
Primarul a precizat că aceste primării din Ilfov decid pe unde merge tramvaiul în București, deși Primăria Capitalei suportă majoritatea costurilor, adică 230 de milioane de lei anual. El consideră că această situație nu este echitabilă și propune redistribuirea subvenției, astfel încât Primăria să suporte 50%, iar Ilfov să contribuie și ea la costuri.
Impactul politic și deciziile luate pe criterii politice
Ciucu a atras atenția asupra influenței politice în deciziile legate de transportul public, afirmând că acestea nu se bazează pe studii de trafic sau analize tehnice, ci pe decizii politice și telefoane între oficiali. El a menționat că, în anumite cazuri, decidenții acționează pentru a oferi beneficii electorale, precum autobuze gratuite sau linii suplimentare, fără a se baza pe date concrete de încărcare a pasagerilor.
El a criticat faptul că aceste decizii sunt luate de organisme precum ADI TPBI, în care primarul general are un rol limitat, iar majoritatea influenței o dețin primarii din Ilfov, aflați sub controlul organismelor intermediare.
Auditul și reformarea sistemului
Primarul a anunțat că, după aprobarea în Consiliul General în martie, va fi realizat un audit la STB și Termoenergetica. El susține că STB are o structură de personal disproporționată, cu personal TESA (Tehnic, Administrativ, Susținere) supradimensionat față de personalul de conducere și operare, și că este în risc de insolvență.
Ciucu a afirmat că această situație motivează necesitatea reorganizării și restructurării acestor companii și că ar putea propune, în viitor, desființarea ADI TPBI, urmând ca Primăria Capitalei să devină direct autoritate tutelară.
Context legislativ și gestionarea transportului
Este menționat că în perioada 2018-2019, fostul primar Gabriela Firea și majoritatea PSD-ALDE au înființat patru Asociații de Dezvoltare Intercomunitară, pentru gestionarea serviciilor publice. În cazul transportului, ADI Transport Public București – Ilfov a delegat gestionarea către trei operatori regionali: STB, Serviciul de Transport Voluntari și STCM Ecotrans, fără licitație, conform legii.
Primăria Capitalei plătește în continuare cea mai mare parte a subvenției pentru transportul din Ilfov, această problemă fiind semnalată și anterior, inclusiv prin media.
Primarul Ciprian Ciucu a reiterat că subvențiile actuale sunt nesustenabile și că este nevoie de o reformă structurală a sistemului pentru a echilibra contribuțiile și deciziile politice din domeniu.
