Cristian Tudor Popescu a publicat o evaluare critică a președinților postrevoluționari ai României, plasându-l pe Nicușor Dan, edil al Capitalei, pe ultimul loc în această ierarhie. În același timp, gazetarul a făcut remarci despre situația politic-economică a țării, în contextul căderii Guvernului Bolojan.
Analiza lui Cristian Tudor Popescu asupra președinților postdecembriști
Cristian Tudor Popescu a publicat pe Facebook, miercuri seară, o postare în care și-a exprimat opinia asupra președinților din perioada postrevoluționară. El a sugerat că Traian Băsescu a fost președintele care „a produs cel mai mic rău mai mic”. În schimb, Nicușor Dan îl consideră, din perspectiva gazetarului, pe cel mai nociv, atribuindu-i un „cel mai mare rău mai mic”.
Popescu a realizat un „top” al președinților postrevoluționari, plasându-l pe Traian Băsescu pe primul loc, urmat de Emil Constantinescu, Ion Iliescu și Klaus Iohannis, iar pe ultimul, Nicușor Dan. El a criticat dur discursul calm al actualului edil, ironizându-l că „ ține în mâini cu dificultate o bară de echilibru pentru acrobați pe sârmă, mult mai mare și mai grea decât el, mergând cu pași lenți și târșiți”.
Comentarii despre situația politică și economică actuală
Popescu a comentat asupra demiterii Guvernului Bolojan, realizată prin moțiune de cenzură depusă de PSD și AUR. El a spus că acest eveniment „împinge România pe niște șine la vale”, și a previzionat o perioadă de instabilitate politică și prăbușire economică, sub medierea președintelui Klaus Iohannis.
Gazetarul a remarcat că România ar putea ajunge să ceară păsuiri financiare din partea Uniunii Europene, iar țara s-ar putea confrunta cu nota depreciată a investițiilor străine, fiind plasată în categoria Junk, ceea ce demonizează percepția asupra țării pe piețele internaționale.
El a criticat inevitabilitatea trecerii la euro, afirmând că leul românesc are o valoare foarte scăzută, comparabilă cu plasticul, și a sugerat că ultima soluție ar fi apelul la Fondul Monetar Internațional (FMI), care va impune măsuri dure.
Popescu a avertizat asupra dependenței totale față de instituțiile financiare internaționale, precum FMI și, ulterior, Consiliul Monetar, ceea ce ar duce la pierderea controlului asupra monedei naționale și a politicii economice de către România. În opinia sa, această situație ar plasa țara într-o stare de paraplegie economică, iar suveranitatea ar fi compromisă.
În final, editorialistul a concluzionat că astfel de măsuri ar putea transforma România într-o „Românie paraplegică”, în care deciziile economice sunt dictate de organizații europene, reducând controlul statului asupra propriului destin economic.
