Autoritatea fiscală din România a intensificat utilizarea inteligenței artificiale în procesul de soluționare a disputelor fiscale, inclusiv în fundamentarea deciziilor de respingere a contestațiilor. În această perioadă, digitalizarea din sectorul fiscal a adus beneficii atât pentru contribuabili, cât și pentru instituție, dar folosirea AI în unele cazuri a generat probleme legate de acuratețea și legalitatea motivărilor.
Utilizarea AI în deciziile fiscale
Autoritatea fiscală recurge din ce în ce mai mult la inteligența artificială pentru identificarea argumentației în respingerea contestărilor. Deși această tehnologie ajută la procesul de analiză, se constată că uneori este utilizată strict pentru combaterea argumentelor contribuabilului.
În practică, motivele deciziilor de respingere, motivate cu ajutorul AI, pot include trimiteri la prevederi legale inexistente, hotărâri judecătorești sau practica unor organisme internaționale care, în realitate, nu sunt reale sau nu există. Astfel, aceste argumente pot fi invocate în sprijinul poziției fiscale, dar nu reflectă realitatea juridică sau factuală.
Legalitatea și problemele deciziilor motivate cu AI
Legea prevede că deciziile de soluționare a contestațiilor trebuie să fie motivate atât din perspectivă faptică, cât și legală. În practică, însă, autoritatea fiscală utilizează în motivări și trimitere la acte și hotărâri inexistente, ceea ce poate duce la decizii contestabile în instanță.
Unii contribuabili, în special cei fără pregătire juridică sau fără asistență specializată, pot fi induși în eroare de aceste argumente false, crezând în autenticitatea prevederilor sau hotărârilor invocate. Procesul de justiție poate fi afectat, în condițiile în care deciziile discutate suferă de inexactități legate de sursele de informație utilizate.
Impactul asupra contribuabililor și procesului judiciar
Contribuabili cu asistență juridică întâmpină dificultăți în contestarea deciziilor motivate cu AI falsificate. În instanțe, acestea pot fi invocate pentru susținerea respingerii contestațiilor, dar pot induce în eroare judecătorii.
Deciziile de soluționare pot fi atacate în instanță, unde principalele probleme devin identificate în dezlegarea aspectelor juridice esențiale pentru drepturile și obligațiile fiscale ale contribuabililor, fără a fi deviată atenția asupra argumentelor artificiale generate cu ajutorul tehnologiei. În proces, utilizarea repetată a prevederilor și hotărârilor false sau inexacte complică administrarea justiției fiscale și prelungește procesul.
Responsabilitatea autorității fiscale
Autoritatea fiscală are responsabilitatea de a stabili corect situația fiscală și de a aplica legislația în vigoare, bazându-se pe constatări complete și exacte. Folosirea AI trebuie să fie echilibrată pentru a evita distorsionarea scopului de a oferi soluții corecte și echidistante.
Se recomandă o utilizare responsabilă a tehnologiei pentru a sprijini procesul decizional, nu pentru a substitui analiza juridică și faptică corectă. Problematic este faptul că anumite decizii și argumente generate artificial pot fi folosite în procesele de justiție, afectând funcționarea echitabilă a sistemului fiscal.
Concluzii
Utilizarea inteligenței artificiale în domeniul fiscal trebuie să fie controlată și folosită cu prioritate pentru claritatea și corectitudinea deciziilor. Scopul final trebuie să rămână soluționarea exactă și echitabilă a disputelor fiscale, evitând distorsionarea procesului cu argumente artificiale sau inexistente.