Ion Cristoiu, jurnalist și scriitor român, a vorbit într-o ediție a emisiunii „Marius Tucă Show” despre criticile formulate de președintele Truman al SUA la adresa regelui Carol al II-lea al României. Discuția s-a concentrat asupra unor evenimente din 1947 legate de exilul regelui și relațiile internaționale ale acelor vremuri.
Contextul acțiunilor împotriva regelui Carol al II-lea
Cristoiu susține că forțele aliate au fost extrem de dure cu regele exilat, motiv pentru care acesta nu a fost lăsat să coboare de pe vaporul staționat în SUA, timp de cinci zile. Evenimentul a avut loc în timpul unei vizite de emigrant, după plecarea din Mexico City spre Brazilia.
Criticile președintelui Truman
Președintele Harry Truman a menționat, conform unor documente descoperite de americani, anumite detalii din perioada respectivă. El a relatat că, în septembrie 1947, a participat la Rio de Janeiro la o conferință interparlamentară, iar în timpul unui dineu, a fost martor la comportamentul regelui Carol al II-lea.
Cristoiu explică că aceste documente nu reprezintă memorii, ci corespund unor jurnale sau acte găsite în arhivele americane. În relatarea lui Truman, regele Carol a fost criticat pentru că, în timpul dineului, s-a așezat singur și a fost acuzat că a făcut și el parte dintr-un anume comportament nepotrivit pentru un șef de stat.
Motivul criticilor și istoria exilului
Cristoiu afirmă că motivele pentru care alți lideri occidentali au fost duri cu regele au fost legate deăuntrul său politic și de intențiile sale de a se întoarce în țară. În opinia sa, marii aliați nu ar fi avut nimic împotriva lui Carol personal, ci i-au fost impuse restricții pentru a nu influența situația din România și pentru a proteja regimul lui Mihai.
El afirmă că, odată cu abdicarea sa, Carol al II-lea era perceput ca un pericol pentru planurile de control asupra regatului. De aceea, o primă decizie a fost să-l scoată din Europa, pentru a-l împiedica să revină în țară și să submineze autoritatea regimului stabilit.
Rolul guvernului Goga și măsuri antisemite
Cristoiu menționează că motivul pentru care regele Carol a fost criticat în anumite contexte a fost legat de deciziile sale politice, precum formarea guvernului Goga, considerat antisemit. În plus, în iunie 1940, România a trecut de partea Germaniei naziste, aspect care a fost interpretat de aliați ca un semn de apropiere față de naziști.
El adaugă că însăși această situație nu explica pe deplin duritatea reacțiilor occidentale, ci mai degrabă o atitudine de cinism din partea marilor puteri. În opinia lui, scopul lor era de a preveni întoarcerea regelui și influența pe care acesta o putea avea asupra viitorului regatului.
Întoarcerea în țară și planurile marii puteri
Cristoiu spune că, odată cu abdicarea și exilul lui Carol, primele intenții ale aliaților au fost de a îl determina să nu revină. Odată în exil, regele a fost perceput ca un risc pentru stabilitatea regimului lui Mihai.
Problema principală invocată de el fusese faptul că Carol pusese în executare măsuri controversate, politică antisemită și apropiere de Germania, fapt interpretat ca o amenințare pentru interesele marilor puteri din acea vreme.
Imposibilitatea de a debarca în SUA
Cristoiu evidențiază că, în timpul călătoriei sale spre Brazilia, vaporul în care se afla Carol nu i-a fost permis să coboare în New Orleans, fiind staționat timp de cinci zile în port. Această restricție descrie nivelul de control și ostilitate pe care îl aveau autoritățile americane față de fostul monarh.
Evenimentul reflectă poziția dură a aspectului diplomatic față de familia regală română în perioada postbelică.
Aceste informații, extrase din documente și relatări, oferă o perspectivă obiectivă asupra tratamentului și criticilor față de Carol al II-lea din partea unor lideri occidentali în anii ’40.