Pe 19 mai 2007, românii au fost chemați la urne pentru a participa la un referendum plecat din conflictul politic major dintre președintele Traian Băsescu și majoritatea parlamentară, în urma căruia s-a decis demiterea acestuia. Consultarea populară a fost organizată după ce Parlamentul a votat suspendarea șefului statului, în contextul unui proces politic controversat.
Inițierea procedurii de suspendare
La 12 februarie 2007, Partidul Social Democrat a sesizat Curtea Constituțională a României pentru inițierea procedurilor de suspendare a președintelui Traian Băsescu. În urma acestui demers, pe 28 februarie, Parlamentul a înființat o comisie de anchetă asupra activității sale, condusă de Dan Voiculescu.
Raportul acestei comisii a susținut că președintele a încălcat Constituția. La 5 aprilie 2007, Curtea Constituțională a emis un aviz consultativ negativ, opinând că faptele invocate nu constituie încălcări grave ce justificau suspendarea.
Chiar și fără un aviz favorabil, Parlamentul a votat suspendarea lui Traian Băsescu, în ședința din 19 aprilie 2007, cu 322 de voturi pentru, 108 împotrivă și 10 abțineri.
Declarația privind demisia
Cu puțin timp înainte de vot, Traian Băsescu a declarat că va demisiona dacă parlamentarii votează pentru suspendare. După validarea suspendării de către Curtea Constituțională, președintele a afirmat că renunță la această intenție, motivând că o astfel de demisie ar putea agrava criza politică.
Organizarea referendumului
Referendumul a fost programat pentru data de 19 mai 2007, într-o zi de sâmbătă, ceea ce a fost considerat neobișnuit pentru scrutinurile din România. Întrebarea adresată alegătorilor a fost: „Sunteți de acord cu demiterea Președintelui României, domnul Traian Băsescu?”
Cetățenii au votat „DA” dacă favorizau demiterea și „NU” dacă susțineau menținerea în funcție. Costurile totale ale organizării referendumului s-au estimat la aproximativ 60 de milioane de lei, echivalentul a circa 18 milioane de euro.
Reacții din societatea civilă
În perioada premergătoare scrutinului, societatea civilă și mediul intelectual au exprimat poziții ferme. Doina Cornea, cunoscută disidentă anticomunistă, a criticat polarizarea acută a scenei politice din acea perioada, solicitând respectarea principiilor statului de drept și organizarea unui proces electoral corect.