Un studiu recent publicat în revista „Chaos, Solitons & Fractals” sugerează că, în cazul în care capacitatea de susținere a Pământului ar scădea la aproximativ 2 miliarde de oameni, populația globală s-ar putea reduce cu 50% până în anul 2064. Aceasta implică o posibilă descreștere semnificativă a numărului de locuitori până în mijlocul secolului, de la estimările actuale între 8 și 10 miliarde.
Rezultatele cercetării și metodele utilizate
Studiul a folosit un model matematic care unifică principalele regimuri ale creșterii populației din ultimii 12.000 de ani. Autorii subliniază că rezultatele nu reprezintă un prognostic, ci un scenariu ilustrativ, arătând sensibilitatea dinamici populației la schimbări de mediu sau societale bruște.
Acest model a fost dezvoltat de Alessio Zaccone, profesor de fizică la Università degli Studi di Milano, împreună cu regretatul său coleg Kostya Tracenko, fizician teoretician la Queen Mary University of London, până la decesul acestuia în mai 2025. Cercetătorii au reprodus și un scenariu din 1960, propus de Heinz von Foerster, în care populația s-ar apropia de infinit dacă creșterea s-ar menține în ritmul din ultimele două milenii.
Referințe istorice despre dinamica populației
Primul scenariu a fost construit pe ideea că, dacă ritmul de creștere ar continua neschimbat, populația globală ar ajunge aproape de un număr infinit în anul 2026, ceea ce nu s-a concretizat. Rata natalității a scăzut, reducând această posibilitate, însă modelul sugerează că evoluția matematică a creșterii poate reapărea în anumite condiții complicate.
Posibilitatea unui declin drastic al populației
Modelul analizează diverse scenarii privind viitorul creșterii globale. În cazul unei crize majore de mediu, capacitatea de susținere a Pământului s-ar putea reduce abrupt la circa 2 miliarde de oameni.
În scenariul cel mai grav, cu o reducere bruscă a capacității de suport la aproximativ 2 miliarde, populația mondială s-ar diminua cu 50% până în 2064. Alternativ, creșterea necontrolată, ajunsă la un punct nesustenabil, ar putea duce la o explozie a populației și la un punct critic, estimat în jurul anului 2078.
Contextul și precizările cercetătorilor
Zaccone afirmă că modelul a fost comparat cu date empirice privind populația din diferite perioade ale istoriei, reușind să reproduca atât creșterea „exponențială comprimată” din epoca industrială, cât și ritmurile mai lente, din anii ’70 până în prezent.
El precizează că modelul nu face predicții exacte despre creșterea viitoare, ci oferă o imagine a scenariilor posibile, bazate pe condițiile existente. Ocată cu agravarea crizelor globale – cum ar fi o catastrofă nucleară, o pandemie majoră sau colaps climatic extrem – capacitatea de susținere ar putea fi redusă dramatic, ajungând chiar la 2 miliarde de oameni.
Implicații și limitele modelului
Zaccone explică că, deși scenariul unui sfârșit iminent nu este probabil, noul model oferă un cadru pentru înțelegerea posibilelor evoluții ale populației, în contextul amenințărilor globale aflate în creștere.
El consideră că această metodă unificată poate ajuta la estimarea impactului unor evenimente extreme și la pregătirea pentru scenarii viitoare, chiar dacă acestea sunt improbabile în momentul actual.
