Actrița Daniela Nane, după o perioadă de aproape 20 de ani dedicată teatrului, revine în cinematografie prin rolul principal din filmul „Comatogen”, semnat de Igor Cobileanski. Producția, premiată la Premiile Gopo 2026, în secțiunile „Cel mai bun regizor” și „Cel mai bun scenariu”, este disponibilă în cinematografele din România în luna iunie. Pentru interpretarea Alinei, Nane a fost nominalizată la Gopo 2026 la categoria „Cea mai bună actriță în rol principal”. Într-un interviu, actrița a discutat despre complexitatea personajului, condiția femeii în societatea românească și temerile legate de viitor.
Schimbări în percepția femeii în societatea românească
Daniela Nane afirmă că stereotipurile legate de frumusețe și inteligență s-au diminuat în România, dar nu au dispărut complet. „Nu mai e atât de puternic stereotipul că o femeie frumoasă ar fi ori limitată intelectual, ori ușuratică, ori ambele”, spune actrița.
Ea își exprimă și preocuparea pentru vulgaritatea discursului public și lipsa de empatie, manifestând speranță în tineri. „Am mari speranțe în tineri”, adaugă ea, evidențiind o încredere în capacitatea lor de a aduce schimbări.
Cariera în teatrul și filmul românesc
Daniela Nane, în vârstă de 54 de ani, s-a dedicat în ultimii 20 de ani scenei teatrale românești, însă oportunitatea de a lucra în film cu Cobileanski a reprezentat o revenire importantă. Filmul poate fi vizionat în cinematografele din România din iunie.
„Comatogen” explorează limitele binelui și răului și scoate în evidență complexitatea umană. În centrul acțiunii, Alina, interpretată de Nane, este o mamă singură, asistentă într-un spital privat, care se confruntă cu dilemă morală după ce fiul ei, Radu, fură 18.000 de euro de la fostul ei iubit, Pavel, un afacerist.
Personajul Alinei și sursele de inspirație
Pentru construirea personajului, Nane a analizat scenariul din punct de vedere psihologic și a apelat atât la experiența personală, cât și la indicațiile regizorului. „Alina funcționează din inerție, din iubire nețărmurită și frică”, explică ea.
Actrița nu judecă personajele sale, ci încearcă să înțeleagă motivațiile lor. „Este despre urmările lipsei de integritate și conflictele morale care apar atunci când se încearcă să faci bine, dar ajungi să acționezi greșit”, adaugă ea.
Reflexii asupra fragilității umane în situații extreme
Nane consideră personajul Alina reprezentativ pentru fragilitatea umană în condiții limită. „Ne arată că, indiferent de ceea ce credem, suntem toți vulnerabili în situații de stres extrem”, afirmă ea.
Actrița menționează că, deși publicul nu va putea întotdeauna să-i îndrăgească pe personaje, îi va recunoaște suferința. „Îi va înțelege, iar asta are o valoare mai profundă decât empatia”, adaugă ea.
Teatru versus film
Daniela Nane simte că în prezent are o apropiere mai mare față de cinema. „Am făcut teatru cu bucurie, dar acum mi-ar plăcea să continui cu film”, spune ea.
Ea compară cele două forme de artă, afirmând că, deși teatrul îi lipsește, experiența filmului o atrage în această perioadă mai tare.
Imaginea femeii moderne în societate
Actrița vede personajul Alinei ca pe o reprezentare a femeii din societatea românească actuală, care jonglează cu responsabilitățile de mama singură, fără a-și plânge poverile. „Este o imagine dureroasă și actuală”, afirmă ea.
Filmul nu o prezintă ca pe o eroină, ci subliniază autenticitatea unei femei care duce totul pe umeri, fără a se plânge.
Rolul frumuseții în carieră și societate
Nane subliniază că stereotipurile legate de frumusețe s-au schimbat, dar persistă în anumite situații. „Frumusețea aduce cu sine și presiune, mai ales pentru tinere”, explică ea.
Ea definește frumusețea ca fiind o povară a exercițiului de demonstrație și a prejudecăților, dar și o oportunitate de exprimare blândă și sinceră, în medii sănătoase.
Perspectiva asupra rolurilor mature în filmul românesc
Actrița consideră că în cinematografia românească există o nevoie de scenarii pentru personaje mature și complexe. „Sper să am în continuare șansa unor roluri provocatoare”, afirmă ea.
Ea recunoaște că experiențele personale și profesionale au consolidat încrederea în propriile abilități.
Vulnerabilitatea și echilibrul interior
Nane vorbește despre învățarea de a accepta vulnerabilitatea și de a nu pretinde că totul e bine când nu este. „Am învățat să nu rămân mult timp în stări negative”, spunea ea anterior.
Ea vede vulnerabilitatea ca pe o dovadă de sinceritate și trăire autentică, care aduce echilibru în viață.
Speranță pentru societate
Actrița își manifestă temerile legate de indiferență și vulgarizarea discursului public și admiră progresul tinerilor care construiesc cu responsabilitate.
„Îmi doresc o societate mai înțelegătoare și mai empatică”, concluzionează ea, subliniind că oamenii buni și frumoși din jurul nostru oferă speranță.
Reflecții despre mesajul filmului „Comatogen”
Nane speră ca filmul să lase publicului întrebări despre propria integritate. „Vreau ca oamenii să plece cu reflecții despre onestitate și puritate interioară”, încheie ea.
Ea adaugă că filmul poate deveni o oglindă a condiției umane și un instrument de autoanaliză pentru cei care îl vizionează.