Cristian Mungiu, regizor român și câștigător al Palme d’Or, atrage atenția asupra subfinanțării și stagnării industriei cinematografice din România. În cadrul unei conferințe susținute la Cinema Studio din București, el a evidențiat problemele din domeniu, inclusiv lipsa fondurilor și dificultățile structurale în distribuție, și a propus măsuri concrete de ameliorare.
Situația actuală a cinematografiei românești
Mungiu a afirmat că cinematografia din România funcționează cu resurse insuficiente, atribuite în mare parte legii neaplicate privind taxa pe jocurile de noroc. Aceasta prevedere legală din 2020 nu este colectată din cauza lipsei unui ordin comun al Ministerelor Finanțelor și Culturii, iar datoria acumulată depășește 130 de milioane de euro.
Probleme legate de finanțare și infrastructură
Fondul Cinematografic român este sever subfinanțat, acuză Mungiu, problema fiind legată de neaplicarea legislației. În plus, CNC nu are pârghii eficiente pentru colectarea integrală a taxei pe publicitatea TV, iar extinderea bazei de taxare înspre publicitatea digitală (Meta, Google, TikTok) și platformele VoD (video-on-demand) este considerată necesară pentru creșterea resurselor.
Resursele financiare suplimentare sunt critice pentru restaurarea patrimoniului cinematografic, inclusiv pentru Arhiva Națională de Film, care nu dispune de fonduri suficiente. În plus, se propune modificarea Legii drepturilor de autor pentru ca furnizorii de internet să plătească remunerații echitabile pentru operele difuzate online.
Reforma distribuției și sporirea fondurilor
Mungiu a discutat și despre dificultățile în distribuție, unde numărul cinematografelor a scăzut de la 600 la sub 100, iar zeci de localități din România sunt fără cinematograf. El a cerut o reformă a sistemului, precum și crearea unui multiplex în București dedicat filmelor de artă și festivalurilor, sub administrația Ministerului Culturii sau CNC.
De asemenea, el a solicitat organizarea unor concursuri de finanțare transparente și predictibile și a propus excluderea funcției de ministru al Culturii din rotația guvernamentală pentru a asigura continuitate în strategiile culturale.
Problematica distribuției și recunoașterea internațională
Cristian Mungiu bănuiește că, de peste 19 ani, distribuția filmelor românești a rămas în același impas, având doar câteva filme premiate internațional, dar fără schimbări semnificative în infrastructură sau în resursele alocate. El amintește că numărul sălilor de cinema a scăzut dramatic, existând localități fără cinematografe.
El propune construirea unui multiplex în București și trecerea Sălii Palatului în subordinea Ministerului Culturii sau CNC, întrucât costul închirierii actuale, de 20.000 de euro pentru o premieră, contrastează cu sprijinul maxim de doar 40.000 de lei oferit pentru distribuție.
Pentru campaniile de promovare la nivel internațional, Mungiu evidențiază importanța unei campanii de marketing bine coordonate, comparabilă cu cele din Statele Unite, unde comunitățile contribuie la promovarea filmelor și la selecția pentru Oscar.
Recunoașterea și viitorul filmelor românești
Regizorul consideră că recunoașterea la festivaluri precum Cannes nu trebuie să schimbe modul în care percepe cinematografia română, el fiind conștient de necesitatea continuării eforturilor interne. La Cannes, filmul său „Patru luni, trei săptămâni și două zile” a fost aclamat pentru cele cinci premii câștigate și a durat zece minute aplauze continue.
El subliniază că își dorește ca filmele sale să fie vizionate de un număr cât mai mare de spectatori în România și ca acestea să rămână relevante în timp. În privința următorului proiect, Mungiu afirmă că are mai multe idei, dar încă așteaptă contextul potrivit pentru proiecte, fiind concentrat pe promovarea succesului recent.
Probleme vechi și noi în distribuție
Regizorul amintește că, acum 19 ani, după primul Palme d’Or românesc, a fost nevoit să organizeze o caravană de distribuție pentru filmul „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, o inițiativă care, din păcate, a devenit normă. El afirmă că după ultimele două decenii, prea puține s-au schimbat: finanțarea cinematografiei este insuficientă, iar rețeaua de cinema s-a redus drastic, lăsând multe localități fără o sală de cinema.
El propune, din nou, crearea unui multiplex dedicat filmelor de artă și festivalurilor, precum și trecerea Sălii Palatului într-o administrare oficială. În prezent, închirierea acestei săli pentru premiere costă 20.000 de euro, sumă ce evidențiază discrepanța față de sprijinul acordat de CNC pentru filme, de doar 40.000 de lei pentru distribuție.
Declarații și așteptări
Mungiu trage din nou semnalul de alarmă privind ineficiența managementului și finanțării în cinematografia română, subliniind necesitatea unor reforme drastice pentru asigurarea viitorului industriei și sporirea exportului cultural. În același timp, el afirmă că succesul personal la Cannes nu trebuie să determine schimbări în percepția asupra filmelor românești, ci mai degrabă un impuls pentru reforme interne.
Întrebat despre filmul „Fjord”, Mungiu explică că premiera în România depinde de găsirea unei săli potrivite, de disponibilitatea actorilor și de programul lansărilor internaționale. Potențialul cel mai probabil este o premieră între luna octombrie și ianuarie, în condițiile în care filmul începe deja să fie lansat în alte țări europene.
El menționează că intenționează o avanpremieră cu un singur film, într-un format special, ca semn de respect față de publicul autohton, și afirmă că nu vede filmul ca pe o critică directă a Norvegiei, ci ca pe un discurs despre valori sociale și confruntări culturale.