Rodica Mandache s-a născut pe 13 aprilie 1943 în Iași și a devenit una dintre cele mai apreciate actrițe din teatru și film în România. Cariera sa artistică durează peste șase decenii, marcate de numeroase roluri remarcabile în teatru și cinematografie, precum și de premii și distincții naționale.
Formare și debut în teatru
După absolvirea Liceului de Fete “Oltea Doamna” din Iași în 1960, a urmat studiile la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică “Ion Luca Caragiale” din București, în perioada 1960-1964. La facultate, a fost elevă a profesorilor Octavian Cotescu și Pop Marțian, concluzionând cu calificative meritorii.
În teatru, a interpretat roluri în spectacole ale “Teatrului Național”, “Teatrului Mic” și “Teatrului Odeon” din București. A fost distribuită de regizori precum Radu Afrim, Alexandru Dabija și Dinu Cernescu. Unul dintre cele mai cunoscute roluri a fost cel al Mariei Panait/Doruleț din adaptarea pentru televiziune a piesei lui Tudor Mușatescu, “Visul unei nopți de iarnă”, în regia lui Dinu Cernescu, unde a colaborat cu Florin Piersic.
Premii și recunoașteri
Pe parcursul carierei, Rodica Mandache a primit multiple premii și distincții. În 2007, a câștigat Premiul UNITER pentru cel mai bun rol secundar, pentru interpretarea Adel din piesa “Joi.megaJoy” de Katalin Thuróczy, în regia lui Dinu Cernescu la Teatrul “Odeon”. În 2009, a fost laureată cu Premiul Municipiului București pentru Artă și Cultură, secțiunea “Artele Spectacolului”.
Alte distincții includ Premiul Confidențial în 2013, pentru spectacolul “Un tramvai numit dorință” de Tennessee Williams, regia Dinu Cernescu, și Premiul Onorific de Popularitate câștigat în 2017 pentru rolul din “Trei generații” de Lucia Demetrius, la Festivalul Internațional de Dramaturgie Contemporană de la Brașov.
În 2021, a primit Premiul de Excelență al Festivalului “Serile Filmului Românesc”. În 2024, i-a fost decernat Premiul Gopo pentru Întreaga Carieră, fiind recunoscută oficial pentru contribuția sa în domeniul artelor scenice și cinematografice.
Doina Papp, teatrolog, a remarcat în aprilie 2024: “Rodica Mandache are mult curaj să-şi privească în suflet şi în asta constă marea artă a transfigurării, punând în rol mai tot sau cât mai mult din ce îi compune fiinţa.”
Activitatea în cinematografie
Rodica Mandache și-a început cariera cinematografică în 1963, interpretând rolul din comedia “Un surâs în plină vară”, regizată de Geo Saizescu. În anii ’70 și ’80, a jucat în filme precum “Povestea dragostei” (1976), “Eu, tu și Ovidiu” (1976), “Iarba verde de acasă” (1977), “Nea Mărin miliardar” (1979), “Înghițitorul de săbii” (1979), “Buletin de Bucureşti” (1982), și “Căsătorie cu repetiție” (1985).
Criticul de artă Eva Sârbu a comentat despre performanțele sale în film, remarcând: “…cu o Rodica Mandache, la propriu şi la figurat, pe post de mică mare maestră a combinaţiilor matrimoniale.”
Post-1989, a continuat să apară în filme precum “Telefonul” (1991), “Somnul insulei” (1993), “Puzzle pentru orbi” (2013) și “Luca” (2020), consolidând-o ca o figură emblematică a cinematografiei românești.
Activitatea didactică și reflecții personale
Pe lângă carieră, Rodica Mandache a fost profesor de onoare la Facultatea de Arte “Hyperion” din București.
Interviurile și declarațiile sale reflectă autenticitatea și sinceritatea cu care vorbește despre artă și viață. Ea afirmă, printre altele: “Totul este să ai o energie a ta, să ai o hidrocentrală personală din care să te hrănești”, și vorbește despre importanța să privim durerile ca pe niște experiențe formative, precum și despre greutățile și satisfacțiile meseriei de actor.
Rodica Mandache a exprimat respect pentru regizori precum Dinu Cernescu și a vorbit despre situația actuală a actorilor, menționând că “actorii fug acum, aleargă de ici-colo, toți sunt grăbiți, nu te poți uita în ochii lor, pentru că sunt morți.”
De asemenea, a vorbit despre rolurile unice ale actorilor: “Puţine actriţe pot să joace acest personaj: Blanche din piesa lui Tennessee Williams, *Un tramvai numit dorinţă*,” și a subliniat că doar o actriță dintr-o mie reușește să-l interpreteze.
În ultimii ani, și-a exprimat pride-ul că traseul sau artistic o menține în poziția de respectată și că, deși a fost uneori dură în relația cu fiica ei, continuă să caute înțelepciunea în viață și în artă.
Celebrându-și cariera, ea a spus că a ieșit învingătoare prin efort și muncă asiduă, fiind conștientă de valoarea sa artistică și de contribuția adusă culturii românești.
Unul dintre semnificativele sale roluri rămâne cel al Blanche din piesa “Un tramvai numit dorință”, pentru care consideră că unii actori reușesc să-l interpreteze doar după mulți ani de experiență.
Rodica Mandache continuă să fie o personalitate marcantă a scenei și filmului românesc, cu o activitate ce acoperă mai mult de șase decenii.