Un nou film românesc, intitulat „De capul nostru”, regizat de Tudor Cristian Jurgiu, aduce în prim-plan situația adolescenților din zonele mici ale țării, a căror familie este destrămată de plecarea părinților în străinătate pentru muncă. Pelicula, care a avut premiera mondială la Festivalul Internațional de Film de la Berlin și a fost distinsă cu Premiul CICAE, va intra în cinematografele din România începând cu 26 iunie. În același timp, un studiu realizat de „Salvați Copiii” arată că peste 150.000 de copii trăiesc în situația în care părinții lor muncesc în străinătate, cifre confirmate și de datele DGASPC, care menționează peste 55.000 de astfel de copii doar în 2024.
Context social și realități ale migrației
Studiile indică faptul că numărul real al copiilor afectați de migrația părinților depășește semnificativ cifrele raportate oficial. Conform datelor, peste jumătate dintre aceștia își construiesc propriile relații și valoroare într-un mediu adesea desfășurat în lipsa părinților. Regizorul Jurgiu explică în interviu pentru HotNews că condițiile sociale și economice imping adesea părinții să plece, iar vina nu poate fi direct aruncată asupra lor.
Trauma pe care o resimt acești copii nu este doar cauzată de absența parentală, ci și de lipsa unei comunicări eficiente și a unei conexiuni emoționale stabile odată cu plecarea părinților. În film, aceasta se reflectă în comportamentul personajelor, în care sentimentele de furie, frustrare sau reținere sunt frecvent întâlnite. Regizorul menționează că această retragere emoțională nu afectează doar familia destrămată din cauza migrației, ci și adolescenții din societate în general.
Filmul ca oglindă a unei realități apăsătoare
„De capul nostru” îi urmărește pe tineri în mijlocul unei comunități mici, unde aceștia încearcă să-și dea sens vieților lor, în condiții de dificultate și incertitudine. Flavia, personajul principal, interpretată de Denisa Vraja, atât de puternică în aparență, descoperă sensuri și înțelesuri noi în relația cu ceilalți. Alături de Luca, jucat de Vlad Furtună, ea traversează procesul de maturizare forțată, în care găsirea unor empatice puncte de conexiune devine o provocare.
Filmul reflectă și modul în care acești tineri își formează propriile valori și repere, în timp ce caută validare în afara familiei. Regizorul amintește că absența părinților îi face pe copii să caute sprijin și afecțiune în comunitate, precum și în prieteni, profesori sau rude apropiate. Acest fenomen poate conduce, uneori, la o cristalizare a sentimentului de apartenență, chiar dacă lipsesc legăturile venite dinspre familie.
Libertate și haos, între căutare și confuzie
În film, libertatea de a face propriile alegeri se juxtapune cu sentimentul de pierdere și confuzie. Personajele sunt implicate în situații în care fug de responsabilități, inventează familii-surogat și iau decizii maturizate, dar rămân în același timp împinse spre stări de confuzie și nesiguranță.
Regizorul afirmă că această combinație subliniază că libertatea poate fi și o sursă de pierdere, iar forța de a fi independent implică și riscul de a fi dezorientat. Flavia, personajul principal, aleargă între tendința de izolare și dorința de conectare, ilustrând astfel vulnerabilitatea și complexitatea adolescenței, mai ales în contexte sociale instabile.
Filmările s-au realizat în Câmpulung, București și în Italia, în 26 de zile, după un casting de aproximativ un an, realizat cu ajutorul Florentinei Bratfanof. Regizorul subliniază că apropierea de autenticitate a fost un element esențial în procesul de creație, influențată de noul val al cinema-ului românesc, caracterizat de realism, empatie și sinceritate.
O societate fragmentată, cu valențe pozitive și negative
O temă centrală a filmului este modul în care copiii traumatizați de absența părinților își pot construi propriile valori. Regizorul remarcă faptul că, în ciuda distanței fizice, acești tineri au oportunitatea de a descoperi cadrane ale lumii și de a aprofunda propria identitate, fără a fi complet dezavantajați.
Deși societatea românească în domeniul valorilor și comunicării pare profund marcată de egoism, corupție și o anumită dezinteresare, acești tineri reușesc uneori să găsească refugiu în cercurile lor, în prietenie și în implicare civică. În același timp, existența unor degenerări morale, precum corupția familială sau conflictele sociale, amplifică problemele tinerilor crescuți fără părinți.
Ruperea dintre generații nu este universal nocivă, consideră regizorul, explicând că unele dintre aceste tineri pot deveni mai autoarenți și mai conștienți politic. Unele dintre dificultăți pot duce la o anumită rezistență față de comunicare și apropiere, dar nu lipsesc complet speranța și capacitatea de adaptare.
Speranțe și provocări pentru cinema-ul românesc și viitor
Regizorul subliniază că temele societății românești sunt prezente în aproape orice film, dar punctează importanța modului în care acestea sunt abordate. Un film relevant trebuie să fie autentic, profund și sincer, indiferent de subiect.
El remarcă lipsa unei finanțări constante și a unei infrastructuri de promovare adecvate ca principale probleme ale industriei cinematografice românești. Regizorul consideră că renovarea rețelei de cinematografe și o politică de promovare serioasă ar putea crește impactul filmelor naționale în rândul publicului.
Peliculă poate fi interpretată și ca o invitație la reflecție pentru tineri, dar și ca o oglindă sinceră a unei realități complexe și deseori ignorate sau minimalizate. Pe fond, filmul vrea să provoace empatie, dar și conștientizare, arătând că experiențele adolescenților în astfel de contexte sunt multiple și variate.