Memorandumul de înțelegere semnat electronic între Statele Unite și Iran, anunțat miercuri, presupune închiderea Strâmtorii Hormuz și un cadru pentru negocieri în vederea unui acord final privind programul nuclear iranian. Deși președintele Donald Trump a prezentat inițiativa ca o victorie pentru SUA, oficialii americani și iranieni confirmă că negocierile sunt încă în fază incipientă și implică multiple etape și compromisuri.
Conținutul și condițiile memorandumului
Memorandumul prevede ca Iranul să reducă stocurile de uraniu puternic îmbogățit, sub supravegherea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA). Detaliile privind modul și perioada de reducere nu au fost stabilite încă, urmând să fie definite în negocierile de 60 de zile, ce încep după formalizarea acordului.
Documentul nu specifică un termen pentru finalizarea acestor negocieri, dar menționează posibilitatea de prelungire a perioadei dacă este necesar. În informațiile publicate, reprezentanți americani califică această reducere ca o concesie semnificativă din partea Iranului.
Aspecte legate de finanțarea iraniană
Trump a afirmat că Statele Unite nu vor oferi finanțare Iranului, criticând plata de 1,7 miliarde de dolari făcută de administrația Obama în 2016.
În același timp, textul acordului sugerează colaborarea cu partenerii regionali pentru a dezvolta un plan de reabilitare a Iranului, implicând o sumă de cel puțin 300 de miliarde de dolari, parte dintr-un efort de reconstrucție. Un oficial asemănător a declarat că SUA nu sunt obligate să plătească Iranului și că limbajul acordului lasă posibilitatea unor plăți ca parte a soluționării negocierilor, dar aceste detalii rămân neclare.
Reacțiile politice și criticile
Legislatorii din Congres au cerut informații suplimentare despre acord, fiind sceptici față de beneficiile acestuia. Uniunea Republicană a exprimat îngrijorări, senatorul Bill Cassidy afirmând că Iranul și-a păstrat și și-a consolidat ambițiile nucleare, profitând de amenințarea de a bloca Strâmtoarea Hormuz.
Un critic, senatorul proeminent, a calificat acordul ca fiind cea mai gravă gafă de politică externă din ultimele decenii, subliniind că Iranul a învățat că poate folosi amenințarea maritime pentru a avansa în propriile interese.
Alte probleme importante, precum programul de rachete și sprijinul Iranului pentru grupurile din regiune, nu sunt clar aduse în discuție în document. Acordul nu menționează explicit presiuni asupra Iranului de a renunța la sprijinul pentru Hezbollah, deși inițial această chestiune a fost pusă ca prioritară.
Perspectiva negocierilor și posibile evoluții
Acordul oferă celor două părți o perioadă de 60 de zile pentru ajungerea la un pact durabil. În cazul insuccesului, textul permite prelungirea negocierilor, indicând o relativă incertitudine privind rezultatul final.
Președintele Trump a evitat claritatea, exprimând că, dacă după 60 de zile nu se ajunge la un acord, se vor relua acțiuni militare, sugerând o abordare flexibilă și chiar ambivalentă.
Reprezentanții americani și iranieni recunosc că distanța față de un acord de pace complet și cuprinzător rămâne considerabilă, iar procesul negociator încă nu a dus la stabilirea clară a unor termeni definitivi.
