România se confruntă cu provocări semnificative în creșterea speranței de viață și în asigurarea unor condiții adecvate pentru îmbătrânire, în contextul unui raport recent care evidențiază factorii de risc și oportunitățile din sistemul național. Expertul în longevitate Nicola Palmarini afirmă că longevitatea este influențată mai mult de factori societal decât de cei genetici, iar diferențele de speranță de viață pot fi foarte mari chiar în același oraș.
Factorii societal și diferențele geografice în speranța de viață
Palmarini subliniază exemple precum diferența de 11 ani în speranța de viață între două cartiere din Londra, la o distanță de 2,5 kilometri, explicând că „codul poștal este un predictor mai bun al longevității decât codul genetic”. El consideră că mediul înconjurător și stilul de viață influențează mai puternic această variabilă decât factorii genetici.
Rolul politicilor publice și implicarea sectorului privat
Expertul susține că bunăstarea populației trebuie să fie prioritatea principală a guvernelor, având nevoie de un parteneriat între sectorul public și cel privat. El argumentează că guvernele trebuie să stabilească și să implementeze politici, dar resursele și tehnologiile necesare trebuie aduse de sectorul privat pentru a putea susține politici eficiente în sănătate și îmbătrânire activă.
Sustenabilitatea economică și prelungirea perioadei active
Conform studiilor citate, există argumente pentru extinderea duratei de muncă, în special pentru cei care pot lucra în condiții de muncă intelectuală și evită eforturile fizice grele. Palmarini menționează că tehnologia poate sprijini această tranziție, întrucât „vârsta echivalentă” biologică și neurologică variază față de cea cronologică, iar acest fapt poate fi folosit pentru ajustarea politicilor sociale și a celor de sănătate.
Legătura între bogăție, sănătate și longevitate
Expertul afirmă că politicile de sănătate și vârsta de pensionare trebuie să se bazeze pe capacitatea și sănătatea indivizilor, nu doar pe praguri fixe de vârstă. În Europa, speranța medie de viață atinge 80 de ani pentru bărbați și 82 de ani pentru femei, în timp ce în țări precum Italia aceasta ajunge la 84 și 86 ani. Principatul Monaco are valori și mai ridicate, ilustrând corelația dintre nivelul de trai și sănătate.
Creșterea speranței de viață și influența educației
Numărul centenarilor a crescut în ultimele decenii, de la câteva sute la peste 600.000 în prezent, urmând să ajungă la 4,5 milioane în următorii cinci ani. În trecut, speranța de viață medie era de 50 de ani. Persoanele cu studii superioare trăiesc cu 2 până la 6 ani mai mult, în funcție de țară, adăugând importanța educației în strategia de îmbătrânire sănătoasă.
Profilul demografic și social al României
România se remarcă prin satisfacția relativ ridicată față de timpul liber, de 7,5 din 10, și prin asigurarea educației gratuite, conform constituției. În același timp, doar 23% dintre români au calificări terțiare iar doar 57% au acces la alimentare cu apă. Aceste cifre evidențiază provocările infrastructurale și educaționale ale țării, care influențează și sănătatea publică.
Factorii de risc și vulnerabilitățile din țară
Raportul citat scoate în evidență principalele amenințări la adresa speranței de viață în România:
– Unul dintre cele mai ridicate niveluri de consum excesiv de alcool din Europa, cu 42% din adulți raportând astfel de episoade. Legislația privind vârsta minimă de consum este adesea dificil de aplicat.
– Migrația cadrelor medicale afectează raportul medici/asistenți și calitatea serviciilor medicale, fiind un factor de frustrare pentru sistemul național.
– Abandonul școlar în zonele rurale, cauzat de distanța mare față de licee situate în urban, creează dificultăți pentru tinerii din mediul rural.
– Peste 5 milioane de români trăiesc în sărăcie, dintre care 30% sunt copii, ceea ce duce la probleme de sănătate și acces la resurse.
– În domeniul sănătății, 300.000 de persoane din țară sunt diagnose cu Alzheimer, iar rata de detectare este de doar 10-15%. Lipsa unei Strategii Naționale pentru Demență și estimarea de cel puțin un milion de persoane afectate reprezintă o problemă acută.
– Starea slabă a fondului locativ, cu peste 10.000 de blocuri construite în urmă cu peste 40 de ani și lipsa de facilități precum baie și apă curentă pentru aproape 8,5 milioane de locuințe, afectează în mod direct sănătatea și calitatea vieții populației. Procedura de autorizare este birocratică și durează în medie 260 de zile, proces ce poate fi simplificat și digitalizat.
România are în față o serie de oportunități, printre care posibilitatea de a investi în infrastructură, sănătate publică și educație pentru a îmbunătăți speranța de viață și calitatea îmbătrânirii populației.