Creierul femeilor suferă modificări semnificative în perioada premenopauzei și postmenopauzei, iar aceste transformări pot fi observate în structura și funcția cerebrală. Studiile recente indică o asociere între menopauză și pierderea masei de substanță cenușie în zone ale creierului implicate în memorie și controlul emoțiilor, cercetări ce aduc în discuție și riscul de apariție a bolii Alzheimer.
Transformări cerebrale și impactul estrogenului
Un studiu publicat în ianuarie 2026 pe aproape 125.000 de femei relevă că menopauza este însoțită de reduceri semnificative ale substanței cenușii în anumite regiuni ale creierului. Cercetătorii afirmă că aceste zone sunt cele afectate în mod frecvent în boala Alzheimer, ceea ce sugerează că menopauza poate crește vulnerabilitatea cerebrală mai târziu în viață.
Roberta Brinton, cercetătoare la Universitatea Arizona, explică că această etapă de tranziție cerebrală survine din cauza scăderii nivelului de estrogen. Hormonul contribuie la metabolizarea glucozei, principala sursă de energie a creierului. Fără estrogen, creierul intră într-o “criză bioenergetică”, efecte vizibile în imagistică prin reducerea volumului de substanță cenușie.
Un studiu din 2021, alături de imagistici realizate prin rezonanță magnetică, a analizat 161 de femei între 40 și 65 de ani, în diferite faze ale menopauzei. Rezultatele indică o vulnerabilitate crescută în această perioadă, în special pentru regiunile cerebrale implicate în memorie și emoții. În aceste zone, femeile aflate după menopauză prezintă volum redus de substanță cenușie comparativ cu cele înainte de această etapă.
Menopauza și riscurile pentru sănătatea cerebrală
Un studiu extins, publicat în revista Psychological Medicine, a utilizat date din UK Biobank, iar pentru aproximativ 11.000 de participante au fost disponibile imagini IRM cerebrale. Cercetarea a comparat trei grupuri: femei premenopauzale, femei după menopauză fără terapie hormonală și femei după menopauză cu tratament hormonal.
Diferențele au fost semnificative în zonele cerebrale asociate cu memorie, atenție, control emoțional și luare de decizii. Femeile după menopauză au avut un volum mai mic de substanță cenușie în aceste regiuni, lucru care le-ar putea face mai susceptibile la tulburări cognitive mai târziu în viață.
Profesorul Barbara Sahakian, autoarea principală a studiului, subliniază că aceste modificări cerebrale pot explica diferențele de prevalență a demenței între femei și bărbați. Studiul nu afirmă însă că menopauza provoacă direct demență, ci că poate fi un moment de pregătire pentru monitorizarea riscurilor cerebrale.
Terapia hormonală, deși nu a oprit pierderea de substanță cenușie, a fost asociată cu o încetinire ușoară a declinului funcțiilor cognitive, fiind considerată o intervenție temporară pentru diminuarea simptomelor.
Simptome frecvente și perioade de vulnerabilitate
Femeile se confruntă cu simptome precum ceața mentală, uitarea numelor, pierderea obiectelor sau dificultăți în concentrare, simptome des întâlnite în perioada de tranziție. Precizarea este făcută de Rajita Patil, de la UCLA Health, care consideră această perioadă o „fereastră de vulnerabilitate” pentru sănătatea mentală.
Iritabilitatea, furia și nervozitatea cresc frecvent în această etapă, mai ales pentru femeile cu antecedente de depresie sau simptome premenstruale severe. Un studiu realizat pe 500 de femei în intervalul 35-55 de ani arată că frecvența și intensitatea episoadelor de furie cresc odată cu vârsta, dar controlul reacțiilor rămâne similar.
Somnul întrerupt, cauzat de bufeuri și transpirații nocturne, agravează aceste stări de iritabilitate și anxietate. Rajita Patil atenționează că somnul fragmentat reduce calitatea odihnei și poate influența dispoziția generală, fiind un factor de agravare a simptomelor.
Perioada de apariție și strategii de gestionare
Menopauza nu debutează brusc ci este confirmată după 12 luni consecutive fără menstruație. Vârsta medie de instalare este între 45 și 55 de ani, conform Organizației Mondiale a Sănătății. Înainte de aceasta, apare perimenopauza, care poate dura între 2 și 8 ani, începând, de regulă, în jurul vârstei de 40 de ani, și caracterizată prin fluctuații hormonale și simptome variabile.
Medicii recomandă măsuri simple pentru menținerea calității vieții și reducerea simptomelor, precum menținerea unui somn de calitate, reducerea consumului de alcool, limitarea expunerii la ecrane înainte de culcare, mișcare regulată și tehnici de relaxare. Terapia cognitiv-comportamentală a fost dovedită ca fiind eficientă pentru reducerea bufeurilor și îmbunătățirea somnului și dispoziției.
În privința tratamentelor de substituție hormonală, FDA a eliminat avertismentul de „casetă neagră” în noiembrie 2025, iar în februarie 2026 a aprobat actualizări de etichetare pentru anumite medicamente hormonale. Studiile de la Cambridge arată însă că terapia hormonală nu previne pierderea de substanță cenușie, deși poate temporar ameliora anumite simptome.
Specialiștii recomandă ca intervențiile medicale să fie adaptate perioadei primilor 10 ani de la instalarea menopauzei sau înainte de vârsta de 60 de ani, pentru maximul de beneficii. Durata simptomelor poate varia între trei și cinci ani, dar acestea se pot diminua în timp, fiind indicată solicitarea de ajutor medical pentru gestionare.
