România trebuie să își normalizeze discursul despre abstinență și dependență, afirmă scriitorul Andrei Gogu, autorul romanului premiat „Tatăl meu care ești pe pământ”. Într-un interviu pentru HotNews, el subliniază necesitatea de a substitui alcoolul ca liant social și responsabilitatea colectivă față de persoanele dependente.
Temele centrale ale romanului
Andrei Gogu vorbește despre influența tatălui asupra formării identității și despre impactul alcoolismului în societate. În roman, el evidențiază modul în care tatăl, prin ruperea iluziei de unitate cu mama, permite copilului dezvoltarea propriei identități, dar și despre așteptările legate de iubire și apreciere, adesea nerezolvate.
Caracteristicile romanului
Lucrarea, construită în peste doi ani, are ca personaje principale pe Iulian și Magda. Aceștia povestesc, prin traumele și experiențele personale, despre probleme ale societății românești, precum religia, capitalismul, sistemul educațional, feminismul, internetul, alcoolismul și rasismul.
Recunoaștere națională și internațională
Andrei Gogu a primit mai multe premii pentru romanul său, printre care titlul de Tânărul Prozator al anului 2025, Premiul „Ovidiu Verdeș” pentru Debut de la Observator Cultural, premiul Festivalului Primului Roman de la Chambéry și Premiul Book to screen. În plus, PRO TV va realiza un serial după această carte.
Motivația personală a autorului
Scriitorul menționează că romanul pornește de la propria experiență cu un tată alcoolic, decedat când avea 21 de ani. El atrage atenția asupra riscurilor genetice și a factorilor neurobiologici, precum nivelul redus de beta-endorfine, care pot predispuși la dependență.
Aspecte sociale și soluții
Gogu critică ipocrizia colectivă în privința alcoolului, precizând că dependența se leagă de factori genetici și neurobiologici, nu doar de alegere personală. El afirmă că nu este realist să se creadă că alcoolul poate fi eliminat ușor din societate și evidențiază consecințele alcoolismului pe viața personajelor din carte.
Mesajul din roman
Scriitorul nu doar expune realități incomode, ci și propune, indirect, soluții sau lasă o speranță în mintea cititorilor. El consideră că, în ciuda problemelor, societatea românească încă păstrează o anumită deschidere spre schimbare și responsabilitate colectivă.