Profesorul de genetică de la Harvard Medical School, David Sinclair, afirmă că îmbătrânirea nu este o etapă inevitabilă a vieții, ci principalul factor în apariția majorității bolilor grave, precum cancerul, bolile de inimă și Alzheimer. El a prezentat aceste concluzii în cadrul unui eveniment de specialitate desfășurat la Atena.
Perspectiva asupra îmbătrânirii și cercetări recente
Sinclair consideră că îmbătrânirea poate fi tratată ca o afecțiune studiată și inversată. El a explicat că, prin abordări științifice specifice, sănătatea umană poate fi îmbunătățită mai mult decât prin tratarea fiecărei boli în parte. În cadrul prelegerii, intitulată „David Sinclair despre inversarea vârstei: de la descoperire la studiile clinice pe oameni”, el a discutat despre descoperiri din laboratorul său.
Profesorul a prezentat teoria sa Informațională a Îmbătrânirii, care susține că procesul de îmbătrânire se datorează pierderii informațiilor epigenetice, nu doar deteriorării ADN-ului. Aceasta înseamnă că soft-ul genetic care determină funcționarea celulelor se pierde, ceea ce conduce la îmbătrânire.
Studiile și aplicațiile clinice
Experimentele de reprogramare epigenetică realizate în laboratorul său au demonstrat regenerarea nervului optic și restabilirea vederii la șoareci, apoi și la maimuțe. Succesul acestor studii s-a tradus în trecerea tehnologiei în faza de studii clinice pe oameni, coordonată de compania Life Biosciences.
Primul pacient cu glaucom a primit tratamentul și studiul este în curs de desfășurare. Sinclair a informat că alte boli oculare, precum neuropatia optică non-ischemică, sunt și ele ținte ale acestor cercetări.
Profesorul a punctat eficiența utilizării inteligenței artificiale în accelerarea procesului de cercetare, menționând că laboratoarele sale pot ajunge să efectueze, în prezent, cercetări într-o lună, față de aproximativ zece ani anterior.
De asemenea, Sinclair a indicat că tehnologiile dezvoltate ar putea fi utilizate în tratarea unor boli hepatice și neurodegenerative, inclusiv pentru prevenirea pierderii memoriei.
Obiective și limite ale cercetării
Chiar dacă cercetarea sa este avansată și ambițioasă, Sinclair nu urmărește nemurirea, ci prelungirea sustenabilă a vieții sănătoase. El a afirmat că nu există nicio lege a biologiei care să impună îmbătrânirea inevitabilă.
Stil de viață și terapii accesibile pentru longevitate
Până la apariția unor terapii revoluționare, Sinclair promovează intervenții simple și accesibile, ce stimulează căile celulare asociate cu longevitatea. Printre acestea se numără:
– Post intermitent și consum moderat de alimente, precum restricția calorică și perioadele scurte de post. Aceste practici sunt considerate printre cele mai eficiente intervenții anti-îmbătrânire.
– Exerciții fizice regulate, cu accent pe antrenamentul de forță pentru menținerea masei musculare și sănătății mitocondriilor.
– Expunere la condiții de stres controlat, precum saună, frig și efort intens intermitent, pentru activarea genelor de supraviețuire.
– Diete cu reducere a zahărului și a carbohidraților rafinați, deoarece glicemia crescută accelerează procesul de îmbătrânire și amplifică riscul de boli cardiovasculare și metabolice.
– Atenție la aportul de vitamine și micronutrienți, în special vitamina B12, pentru prevenirea deficiențelor care pot afecta sănătatea cardiovasculară și cognitivă.
Aceste măsuri sunt promovate ca fiind opțiuni de „longevitate practică”, complementare cercetărilor clinice din domeniul geneticii.