România se confruntă cu un climat nașterii caracterizat prin proceduri abuzive și un nivel semnificativ de violență obstetrică, în timp ce rata nașterilor prin cezariana depășește recomandările Organizației Mondiale a Sănătății. O investigație ampla, bazată pe peste 700 de mărturii și un studiu al Asociației Moașelor Independente din România, releva un tipar comun și grave carențe în practicile din sălile de naștere.
Context general și situație la nivel european
România are cea mai ridicată rată a mortalității infantile în Uniunea Europeană și ocupă locul 5 la nivel de mortalitate maternă. În același timp, are cel mai mic număr de moașe active europene, fiind de peste cinci ori mai redus decât în Irlanda. Rata de cezariene din România este de 51,4%, depășind de trei ori limita recomandată de OMS, de 15%.
Mulți femei apelează la naștere cezariană din motive precum teama de durere (60%), povești traumatizante despre nașterea vaginală (49%), sau convingerea că această metodă protejează mama (30%). Alți factori menționați includ percepția că cezariana este mai sigură pentru copil (22%) și frica de modificări ale vieții sexuale post-naștere (11%).
Proceduri agresive și lipsa informațiilor
Deși OMS recomandă nașterea naturală în majoritatea cazurilor, în România femeile trec frecvent printr-o serie de proceduri medicale fără explicații, adesea fără a li se cere acordul, inclusiv ruperea artificială a membranelor, administrarea de oxitocină, manevra Kristeller sau epiziotomie.
Un obstetrician-ginecolog din Timișoara afirmă că epiziotomia nu le este explicată pacientelor, iar reprezentanta unei clinici private sugerează necesitatea cursurilor de formare pentru personalul medical pentru a diminua abuzurile. Manele manevre precum Kristeller, interzise de OMS și European in multe centre, sunt în practică frecvent utilizate în țară.
O pacientă din Bacău a relatat că a fost supusă manevrei Kristeller, fără explicații, și a suferit o epiziotomie și o cerere de șpagă imediat după naștere. Trei sferturi dintre respondente au trecut prin cel puțin două proceduri invocate ca violente, iar aproape jumătate au trecut de patru ori.
Traume și relația femeilor cu nașterea
Un sfert dintre femeile intervievate descriu experiența nașterii ca fiind traumatică, iar o treime nu ar mai dori să treacă prin ea. Multe dintre mărturii vorbesc despre senzații de umilire, durere necontrolată, și lipsă de sprijin.
O mamă din Iași a povestit că a fost adusă în stare de conștiență incompletă, fără a verifica dacă anestezia a avut efect, și a simțit totul de la început. O altă femeie din Brașov acuză că a fost singură, umilită, și a avut parte de o experiență de naștere plină de durere și lipsă de respect.
Violența obstetrică și legislația în România
Violența obstetrică include brutalitate fizică și verbală, proceduri fără consimțământ, umilire, refuz de medicație pentru durere, separare de copil sau lipsă de acces la servicii. În țări precum Spania și Portugalia, acest concept este deja recunoscut legislativ, însă în România o astfel de legislație lipsește.
Un proiect de lege, propus în aprilie 2026 de senatoarea Ruxandra Cibu Deaconu (USR), urmărește garantarea dreptului femeilor de a avea alături o persoană de sprijin în timpul travaliului și al nașterii și de a beneficia de intimitate, modificări legislative care ar îmbunătăți modul de tratament al mamelor.
Investigația despre situația nașterilor în România poate fi accesată pe Snoop.ro, inclusiv cu date, mărturii și grafice interactive.
