România a introdus oficial starea de alertă pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu 31 iulie 2026, motivată de riscul de dezechilibru în Sistemul Electroenergetic Național, cauzat de nivelul foarte scăzut al Dunării și criza de la Cernavodă. Această măsură nu reglementează restricții precum cele din perioada pandemiei, ci vizează gestionarea sistemului energetic și funcționarea instituțiilor statului.
Contextul și motivarea hotărârii
Hotărârea a fost adoptată de Comitetul Național pentru Situații de Urgență (CNSU) și publicată în Monitorul Oficial nr. 637. Guvernul a justificat măsura prin amenințarea funcționării Unității 2 de la Cernavodă, care acoperă circa 10% din consumul național de electricitate. Nivelul scăzut al Dunării a fost cauza principală a evacuării în pericol a Unității 2.
Documentul permite Transelectrica să implementeze măsuri pentru menținerea siguranței rețelei, precum creșterea producției, asigurarea importurilor sau reducerea consumului, dacă situația o impune.
Diferența față de starea de alertă din pandemie
Hotărârea din 31 iulie 2026 nu include restricții privind circulația, reuniunile sau activitățile economice, ca în perioada COVID-19. În schimb, se concentrează pe măsuri pentru sistemul energetic și funcționarea statului.
Organizația Sindicală a Bugetarilor din Sănătate (BNS) a atras atenția că actuala hotărâre ridică problematica cadrului constituțional pentru astfel de regimuri de urgență. BNS susține că legislația actuală privind starea de alertă permite măsuri cu impact semnificativ asupra drepturilor cetățenilor, fără a avea aceleași garanții constituționale ca starea de urgență sau starea de asediu.
Critici și recomandări ale BNS
Sindicaliștii afirmă că lipsa unei reglementări clare în Constituție lasă posibilitatea ca în momente de criză, Guvernul să exercite prerogative ce pot afecta libertățile cetățenești, cu control parlamentar limitat. BNS solicită ca viitoarea Constituție să definească explicit cine poate declara și prelungi starea de alertă, durata acesteia, limitele competențelor Guvernului și condițiile în care drepturile pot fi restrânse.
Organizația cere introducerea unor reguli naționale clare privind controlul parlamentar, protecția salariaților, protecția dialogului social, justificarea măsurilor și mecanismele pentru revenirea la normalitate.
Contextul legal și precedentul pandemic
Constituția reglementează la articolul 93 doar starea de asediu și de urgență, stabile și cu prelungiri aprobate de Parlament. Starea de alertă este reglementată prin legislație infraconstituțională, nu ca un regim constituțional excepțional.
În perioada pandemiei de COVID-19, starea de alertă a fost instituită pe 18 mai 2020 prin HG 394 și prelungită succesiv până pe 9 martie 2022. Această stare a permis aplicarea unor măsuri precum obligativitatea purtării măștii, restricții de circulație și limitarea adunărilor.
Curtea Constituțională a pronunțat, în mai multe rânduri, opinii asupra prevederilor Legii 55/2020, constatând constituționalitatea anumitor texte, în ciuda unor dispoziții declarate neconstituționale.
Procedura pentru modificarea Constituției
Un referendum pentru revizuirea Constituției pentru a modifica cadrul referitor la starea de alertă nu poate avea loc direct, ci necesită parcurgerea unei proceduri speciale. Inițiativa poate veni din partea Președintelui, Guvernului, unui număr de deputați sau senatori sau cel puțin 500.000 de cetățeni cu drept de vot.
După adoptarea proiectului de către Parlament și verificarea de către Curtea Constituțională, revizuirea trebuie supusă votului popular în cadrul unui referendum, într-un interval de 30 de zile de la adoptare.
BNS recomandă autorităților deschiderea unui dialog public și consultări cu societatea civilă și specialiștii în drept constituțional, pentru elaborarea unor reguli clare și garantii juridice în gestionarea situațiilor excepționale.