Guvernul și autoritățile europene se află în termen limită pentru finalizarea unor acorduri privind păstrarea temporară a unor capacități pe bază de cărbune, în contextul în care România examinează măsuri de securitate energetică în profil mai larg. La data de 31 august expiră perioada de negociere, iar decizia are impact asupra unor capacități de aproximativ 330 MW, considerate relevante în situații de criză.
Situația capacităților pe cărbune și cadrul legislativ
România și-a asumat, în urmă cu șase ani, eliminarea capacităților de producție pe bază de cărbune până în 2025. În timp ce Polonia și Germania programează această reducere până în 2040, respectiv 2050, România a stabilit un termen mai rapid, ceea ce a condus la investiții orientate pe dezvoltarea energiei regenerabile. O parte din aceste investiții s-au concentrat pe energie verde, însă dezvoltarea capacităților de stocare a rămas în urmă.
Importanța capacităților de rezervă în situații de criză
Ex-ministrul energiei, Bogdan Ivan, a spus că păstrarea unor capacități de cărbune pe termen limitat rămâne o măsură de securitate energetică. În negocierile anterioare, a fost propusă păstrarea a două grupuri ca rezervă tehnică pentru situații de urgență, în condițiile în care acestea pot fi activate rapid în cazul unor dezechilibre ale sistemului.
Ivan a explicat că, în perioada de criză, aceste grupuri pot fi folosite pentru a preveni defecte majore și pentru a se asigura continuitatea alimentării cu energie electrică. El a precizat că aceste capacități sunt esențiale mai ales în seara, când producția fotovoltaică scade, iar importurile devin necesare.
Termene și dinamica procesului legislativ
Termenul de 31 august reprezintă data-limită pentru ca România să obțină aprobarea oficială a Comisiei Europene pentru păstrarea temporară a capacităților pe cărbune. Ivan a estimat că această capacitate de 330 MW este mai mică față de nevoile totale ale sistemului energetic, dar are valoare în situații speciale.
El a subliniat că, în trecut, consumul maxim înregistrat a fost aproape 10.000 MW în condiții de temperaturi de minus 15 grade Celsius, în timpul unor perioade de stress energetic. Activarea acestor capacități ar putea preveni similar asemenea situații.
Resurse și soluții temporare
Fostul ministru a menționat că a propus păstrarea în rezervă tehnică a două grupuri de capacitate pe cărbune, pentru a putea fi operaționalizate rapid la nevoie. Aceasta nu reprezintă o soluție pe termen lung, ci măsura de răspuns în situații de avarie sau dezechilibrare a sistemului.
Ivan a explicat că această strategie nu înlocuiește dezvoltarea infrastructurii și a noilor surse de energie, dar poate ajuta la gestionarea situațiilor critice pe termen scurt.
Prețul energiei în timpul importurilor și vulnerabilitatea sistemului
El a adăugat că, în perioadele de creștere a necesarului de import, precum seara, prețul energiei poate ajunge între 1.500 și 3.000 de lei pe megawatt. Această variație de preț evidențiază vulnerabilitatea și costurile ridicate asociate importurilor relativ limitate.
Ivan a afirmat că menținerea unor capacități de rezervă este esențială pentru a evita dezechilibrele și pentru a asigura continuitatea în situații de criză temporară.
În final, fostul ministru a reiterat necesitatea continuării negocierilor între Guvern și Comisia Europeană pentru a asigura o gestionare temporară a capacităților pe bază de cărbune, până la finalizarea investițiilor în energie regenerabilă și stocare.
