Ion Popescu-Brădiceni abordează în numărul din august al revistei „Constelații diamantine” tema canonului în literatură, criticând exclusivitatea și selecția restrânsă a autorilor în cadrul acestuia. El contestă propunerea „canon occidental” a lui Harold Bloom, considerând că aceasta exclude zeci de țări și sute de scriitori, fiind centrată pe nume extrem de cunoscute. De asemenea, criticul Nicolae Manolescu este menționat ca având un model de canonizare extins, dar criticat fără a fi explicit felicitat.
Reflecții asupra canonului și poziție critică
Popescu-Brădiceni afirmă că orice națiune poate construi propriul canon, bazat pe stilistică și potențialul său. El susține că rolul canonului este să accepte metamorfozele în timp și să reiasă ca un mesaj al morții. În opinia sa, canonul reprezintă o artă a memoriei și o bază autentică a gândirii culturale, fiind un proces de testare a realului și conștiința mortalității.
Teme literare și idei filosofice în spațiul cultural
În seria „Jocul minții”, Doina Drăguț prezintă versuri din volumul bilingv „Exerciții de iluminare”, evidențiind teme existențiale și metafizice. Printre poeziile ilustrative se numără „Rodul gândurilor”, în care se exprimă ideea că tot ce se întâmplă este rodul gândurilor și primește o interpretare asupra nemuririi și formelor. Poemul „În orice” evidențiază universalitatea spiritului nemuritor din om, foc, mare sau apă. În același registru, poezia „Fără formă” reflectă asupra evoluției și schimbării, atribuindu-i o manifiestare a perfecționării.
Perspectivă asupra artiștilor și limbii române
Nicolae Mareș prezintă un medalion despre Constantin Brâncuși, oferind date biografice importante, accentuând trecerea de la condiții materiale dificile și viața boemă la consacrare. Se menționează și utilizarea lucrării „Ecorșeu” în școlile românești de medicină, după realizarea unor copii.
Al Florin Țene evocă poezia „Poem limbii române”, subliniind încărcătura emoțională, patrimoniul de trăiri și amintiri. Poezia evidențiază caracterul unic al limbii, ca fiind început într-o mamă ce o rosteste pentru primul copil, și afirmă că limba română păstrează o amprentă de neînlocuit în poezie, scrisori, cântece și rugăciuni. Limbajul devine o casă în care iubirea, iertarea și emoțiile apar diferit față de alte limbi.
Devalorizarea în educație și impactul asupra valorilor
Nicolae Grigorie-Lăcrița semnalează, într-un eseu, fenomenul pseudoștiinței, mercantilizării și devalorizării meritocrației în mediul educațional și nu numai. Se evidențiază faptul că în noul sistem valoric, studentul este perceput ca un client, profesorul este un prestator de servicii, iar diplomele și titlurile de doctor sunt percepute ca bunuri de lux, achiziționate în rate.
Cântecul românesc și personalități culturale
Camelia Oprița oferă o evocare a interpretelor Mia Braia și Ioana Radu, descriindu-le ca „privighetori divine”. Ella sunt prezentate ca realizând o diferență între eleganța rozată de Mia și spiritul rebel al Ioanei, pasionată de pământul natal. Oprița introduce un dialog imaginar între cele două artiste, ilustrând diversitatea și farmecul cântecului popular românesc.
Artistic și cultural, o panoramă a diversității
Artista plastică Gabriela Călinoiu este ilustrată în număr cu lucrări semnate de ea, precum „Picătură de pictură”. Ediția include și contribuții ale unor autori precum Mihai Caba, Constantin Lupeanu, Radu Șerban și mulți alții, în diverse domenii ale culturii și artei.
Ion Popescu-Brădiceni încheie astfel acest număr al revistei „Constelații diamantine”, illustrând diversitatea gândirii și creației culturale românești la nivel național și internațional.