Olanda transferă 86 de tone de aur către Londra, din motive strategice, în contextul analizelor privind riscurile geopolitice, în timp ce Franța și India își reorganizează rezervele, iar Polonia crește considerabil rezervele solide. Mutările reflectă o tendință globală de consolidare și diversificare a rezervelor de aur, având ca motivație securitatea națională și posibilitatea utilizării rapide în situații de criză.
Transferul de aur al Țărilor Occidentale
Decizia Băncii Centrale olandeze de a muta 86 de tone de la New York și Ottawa la Londra face parte dintr-un demers de adaptare la „tulburările geopolitice tot mai mari”. După transfer, rezerva olandeză de aur deținută la New York a scăzut de la 31,3% la 18,5%, fiind în prezent majoritar depozitată în UK. În total, Olanda deține aproximativ 612 tone de aur.
Nici Franța nu rămâne indiferentă, reducând rezervele deținutaste la Rezerva Federală din New York cu 129 de tone, reprezentând circa 5% din total. Rezervele au fost înlocuite cu o cantitate egală de aur cumpărată în Europa, iar această schimbare a fost comunicată ca fiind de natură tehnică. Vânzarea a generat o profit contabil de 11 miliarde de euro, fără a modifica rezervele totale ale Franței, stabilite la 2.437 tone.
India a continuat și ea procesul de repatriere a aurului, interiorizând peste 100 de tone în 2024 din Marea Britanie. În martie 2026, doar 22% din aurul Indiei se află în străinătate, față de 55% în urmă cu trei ani. Decizia oficială include motive practice și o dorință de control mai ridicat asupra rezervelor.
Germania a decis în 2013 să depoziteze jumătate din aurul său în interiorul țării, mutând 674 de tone din Paris și New York. Austria a adus 90 de tone în 2018, urmând practicile de păstrare internă, în timp ce Ungaria a mutat circa trei tone de la Londra la Budapesta în același an.
Rezerva de aur a României
Rezerva de aur a României este depozitată în mare parte la Londra și în țară. Contul de la Banca Angliei, care deține aproximativ 60 de tone, permite identificarea lingourilor prin numere unice, greutate și titlu de finețe. Operațiunile se realizează strict pe baza instrucțiunilor Băncii Naționale a României, aurul neputând fi utilizat de către custode.
De-a lungul istoriei, lideri politici au solicitat repatrierea aurului depozitat în afara țării. În 2013, Germania a mutat 674 de tone, iar Austria a adus 90 de tone. În 2018, Austria a migrat o parte din rezerve în țară, pentru a crește încrederea, iar în 2022, Ungaria a relocat aproximativ trei tone de la Londra la Budapesta.
Cumpărări și diversificare globală
În 2025, băncile centrale au achiziționat un volume net de 863 de tone de aur, fiind cel mai redus volum după ultimii trei ani, dar dublu față de media perioadei 2010-2021. Polonia a fost cel mai mare cumpărător, adăugând 102 tone în 2025 și încă 51 în primul semestru din 2026, ajungând la 632 tone.
Guvernatorul băncii centrale poloneze, Adam Glapiński, și-a stabilit o țintă de 700 de tone, invocând motive de „securitate națională”. China, Turcia, India și Irak continuă să cumpere rezerve mari de aur, ca răspuns la riscurile geopolitice și sancțiunile internaționale.
Context geopolitic și criza rezervei
Reacția la invazia Ucrainei din 2022 a evidențiat vulnerabilități ale rezervelor valutare. Statele occidentale au înghețat o parte din rezervele valutare rusești, arătând că aceste active nu sunt complet neutre, fiind expuse riscurilor politice și de confiscare.
Aurul fizic depozitat în țări precum Londra sau Zurich nu depinde de bonitatea statului emitent și nu poate fi confiscat ușor, fiind considerat activ de rezervă mai sigur în situații de criză.
Schimbarea hărții rezervelor
Datele arată o tendință în creștere a diversificării depozitelor și a consolidării stocurilor de aur. În 2026, 19% dintre băncile centrale și-au diversificat locațiile de custodie a rezervelor, față de 7% cu un an înainte.
Proporția rezervelor globale de aur depozitate la Banca Angliei a scăzut de la 64% la 57%, iar cea la Rezerva Federală din New York a scăzut de la 17% la 14%. Majoritatea analizelor anticipează o creștere a rezervelor, fiind planificate majorări de 45% ale situației deținerilor de aur din bănci centrale în următorii cinci ani.
Analizele indică o dorință de a reduce dependența de centrele financiare mari și o reevaluare a riscurilor geopolitice în gestionarea rezervelor, aurul fiind tot mai privit ca o active de siguranță în fața incertitudinilor internaționale.
