Andreea Borțun, de la Ideo Ideis la filmul „Malul Vânăt”: O voce importantă a culturii și cinematografiei românești

Andreea Borțun, scenaristă și regizoare din România, are în portofoliu un film despre viața rurală din sudul țării, intitulat „Malul Vânăt”. La 36 de ani, ea păstrează o legătură strânsă cu comunitățile din zonă, fiind implicată în educație culturală și cultură cinematografică, de la adolescență.

Carieră și implicare în cultura românească

Andreea Borțun activează ca cadru didactic la UNATC și este cofondatoare a rezidenței internaționale de scenaristică Pustnik. Debutul său în lungmetraj, „Malul Vânăt”, a fost finanațat de actorul Sebastian Stan și explorează relația dintre o mamă și fiul său de 13 ani, într-un sat din sudul României.

Pelicula s-a bazat pe o cercetare de teren, în care autoarea a dialogat cu zeci de femei din comunitățile vizate. Peste 60% dintre actorii din film sunt oameni simpli din acele sate.

Originile și impactul festivalului Ideo Ideis

Borțun s-a implicat în procesul cultural încă din adolescență, fiind parte a fondării festivalului Ideo Ideis, inițiativă care a început când avea 15-16 ani. La aproape 21 de ani de la înființare, ea afirmă că festivalul a început să se integreze profund în comunitate, devenind un spațiu cultural al orașului Alexandria și al tinerilor.

Un scop major al festivalului a fost crearea unui centru multifuncțional de cultură destinat tinerilor, capabil să găzduiască diverse evenimente pe tot parcursul anului, nu doar acestea, ci și alte inițiative provenite din festival.

Schimbări durabile în Alexandria

Andreea Borțun consideră că după 20 de ani, Ideo Ideis a generat o schimbare în mentalitatea locală. În ciuda provocărilor de infrastructură, festivalul a contribuit la transformarea orașului, fiind un catalizator pentru activități culturale și pentru implicarea tinerilor în viața comunității.

Ea menționează că suportul primit inițial din partea primăriei a fost esențial pentru dezvoltarea infrastructurii culturale, precum centrul multifuncțional. În prezent, evenimentele și activitățile conexe au devenit parte integrantă a unei vieți culturale continue în Alexandria.

Provocări și perspective

Borțun afirmă că, deși festivalul a reușit să mute o parte din centrul cultural în oraș, centralizarea în București face dificilă multiplicarea unor centre culturale similare în alte regiuni. Ea subliniază că schimbările vor necesita decenii și sprijin consistent din partea instituțiilor statului și a administrației locale pentru a avea efecte durabile.

Inițiativele culturale, precum cele desfășurate în cadrul festivalului și în centrul cultural, fac parte dintr-un proces de înrădăcinare în viața locală, contribuind la o schimbare pe termen lung, chiar dacă este dificil de cuantificat.

Valori și provocări în cercetarea socială și cinematografie

Autoarea vorbește despre dificultatea de a portretiza condițiile de viață din rural, mai ales în film, unde ceea ce nu se spune devine adesea esențial. Înregistrează cu precizie tăcerea și subtilitățile relațiilor afective, evitând orice formă de exploatare sau prejudecată.

Borțun a lucrat în cuplu cu actori neprofesioniști, aleși pentru autenticitatea lor. Aceștia aduc o vitalitate și o naturalitate pe ecran, contribuind la păstrarea demnității personajelor și la crearea unei reprezentări realiste.

Provocări tehnice și etice în realizarea filmului

Filmul „Malul Vânăt” a presupus filmări în patru anotimpuri și în diverse locații în afara orașelor, având în vedere condițiile naturale și relația cu actorii neprofesioniști. A fost dificil să gestioneze variațiile sezonale și imprevizibilitatea actorilor, iar unul dintre actorii principali nu a mai putut continua după primele faze de filmare.

Borțun subliniază că procesul a expus realități dure și a evidențiat neglijarea de către stat a zonelor rurale din sudul României, considerând Procesul de producție ca fiind unul perturbator, dar și necesar pentru o reprezentare autentică.

Relevanța pentru publicul internațional și universalitate

Filmările și tematica au fost prezentate în patru țări și vor ajunge în multe altele, printre care Franța, Islanda și Grecia. Autoarea constatată că relația mama-fiul are un caracter universal, iar empatia resimțită de public pentru personajele filmului rămâne consistentă indiferent de specificul cultural.

Borțun remarcă că dificultățile în înțelegerea subtilităților rurale românești sunt de natură lingvistică și culturală, dar filmul permite diaspora și publicul internațional să descopere o parte din România pe care deseori o ignorăm.

Reflecții despre schimbarea socială și generația tinerilor

Autoarea observă că generația tânără este mai conștientă și mai activă politic, dornică de implicare și schimbare. Studenții de la UNATC manifestă o conștientizare crescută față de realitățile sociale și o dorință de a-și face vocile auzite, chiar dacă trăiesc în contextul unor incertitudini.

Ea consideră că cultura și sprijinul statului sunt esențiale pentru menținerea și dezvoltarea proceselor culturale, argumentând că arta este o oglindă a societății și o posibilă sursă de încredere și speranță într-o lume în care încrederea în capacitatea umană se diminishă.

Despre Pustnik și formarea scenariștilor

Borțun vorbește și despre Pustnik, proiect dedicat scenariștilor din toată lumea, și despre procesul de formare transdisciplinară. În această rezidență vin scenariști cu background-uri diverse, iar schimbul de experiență le oferă o perspectivă valoroasă.

Ea vede totodată în aceste întâlniri fericite o modalitate de crea o educație alternativă și de învățare mutuală, afirmând că aceste proiecte contribuie la dezvoltarea profesională și personală a creatorilor, în același timp susținând diversitatea și dialogul intercultural.

Aceste inițiative și proiecte confirmă credința Andreei Borțun în puterea culturii și în rolul esențial al sprijinului instituțional în dezvoltarea durabilă a mediului cultural românesc.