Sudanul, principalul producător mondial de gumă arabică, se confruntă cu probleme legate de controlul și economie în contextul conflictului intern. În timpul războiului, circa 80% din producția globală de gumă provine din speciile de salcâm din Sudan, care acoperă o suprafață de aproximativ 200.000 de mile pătrate, extinsă de la granița cu Ciad până la granița cu Etiopia.
Controlul drumurilor și taxe impuse comercianților
Orașul El Obeid, unul dintre centrele principale agricole ale Sudanului, este sub controlul forțelor RSF, care au asediat orașul din iunie. Grupul paramilitar controlează trei dintre cele patru drumuri principale de acces, ceea ce forțează comercianții să plătească pentru a-și putea desfășura activitatea. Comercianții din sectorul gumii arabice sunt obligați să plătească între 60 și 100 de dolari pentru însoțirea camioanelor de către luptători RSF în procesul de transport.
Taxe pentru industria gumii arabice
Din valorificarea gumii arabice, circa 183 de milioane de dolari au fost exportați de Sudan în anul recent încheiat. Partițe de export majore sunt Franța, cu 80,1 milioane de dolari, urmată de Statele Unite cu 37,1 milioane dolari. Alte destinații importante sunt India, Germania și Regatul Unit, cu volume de 12,9, 12,7 și respectiv 10,7 milioane de dolari.
Utilizarea și prelucrarea gumii arabice
Guma arabică este folosită ca stabilizator, agent de îngroșare sau emulgator în industria alimentară, cosmetică și farmaceutică. Aceasta este recoltată din salcâmii din Sudan, care sunt crescuți în zone deșertice extinse. Pentru recolta, fermierii practică tăieturi în scoarța salcâmilor, iar rășina se scurge, se usucă și se colectează manual. Estimări indică un randament de circa 250 de grame pe salcâm.
Conflictul și sancțiunile
Ambele părți din război sunt acuzate de comiterea de crime de război. Departamentul de Stat al SUA a impus sancțiuni în septembrie asupra a doi comandanți ai RSF, pentru implicarea în epurări etnice, violențe sexuale, jafuri și incendierea comunităților. Numărul de refugiați a ajuns la circa 8,5 milioane de persoane care au fost forțate să-și părăsească locuințele, iar estimările indică faptul că numărul morților poate fi de 10 până la 15 ori mai mare decât cele raportate oficial.
Istoricul lobby-ului pentru gumă arabică
În anii 1990 și 2000, guvernul sudanez a încercat să folosească lobby pentru a valida exporturile de gumă arabică și pentru a evita sancțiunile. La acea vreme, s-a depus efort pentru a obține scutiri pentru E414, denumirea alimentară a gumii arabice. Acest lucru a permis păstrarea exporturilor și stabilitatea producției în timpul crizelor.
Impactul asupra industriei globale
Giganti precum Coca-Cola și Pepsi depind de această rășină pentru producția de băuturi și alte produse. Aceștia monitorizează îndeaproape evoluțiile de pe frontul de război și încep să-și stocheze rezervă de gumă, având în vedere riscul unei penurii. Industria alimentară utilizează această substanță atât ca aditiv organic, cât și ca sursă de fibre, în produse de panificație, lactate, sosuri și băuturi.
Procesele de recoltare
Fermierii recoltează guma prin tăieturi în scoarța salcâmilor, apoi o usucă și o zbârcește la aer și soare. După câteva săptămâni, aceasta este colectată manual și vândută comercianților, care ulterior o distribuie către companiile de procesare și export.
Sprijinul pentru susținerea și controlul acestui sector economic în contextul conflictului continuă să aibă o influență importantă asupra economie și securitate în Sudan.