România, 13 septembrie 2026 – Costul suplimentar al sărăciei, cunoscut sub denumirea de „prima de sărăcie”, afectează semnificativ gospodăriile cu venituri mici. Această „primă” reprezintă sume mai mari plătite pentru bunuri și servicii, comparativ cu cei de clasă mijlocie, și se manifestă în diverse domenii precum creditele, alimentația și serviciile financiare.
Costuri suplimentare pentru credite rapide
Instituțiile financiare nebancare (IFN-uri) pot percepe dobânzi legale de până la 1% pe zi pentru împrumuturi sub pragul de aproximativ 1.000 de euro. Aceasta înseamnă, prin capitalizare, o rată anuală ce depășește sute de procente. În 2024, a fost impusă o limită legală: costul total al unui credit nu poate depăși dublul sumei împrumutate.
Anterior, debitorii contractau credite cu costuri ce duceau, uneori, la rambursarea a peste patru ori suma împrumutată. De exemplu, un împrumut de 200 de euro putea ajunge la o datorie de circa 900 de euro, în condițiile unor facturi scadente sau urgențe medicale, fără alternative financiare.
Impactul asupra alimentației
Costurile pentru o dietă sănătoasă sunt cu aproximativ 1,50 USD mai mari pe zi decât pentru o alimentație nesănătoasă. Acest diferențial se traduce în peste 45 USD lunar sau peste 500 USD anual pentru o persoană.
Cercetările arată că alegerea unei diete echilibrate presupune cheltuieli mai mari pentru produsele sănătoase, ceea ce reprezintă o povară suplimentară pentru familiile cu venituri reduse.
Modelul „cizmelor” și paradoxul sărăciei
Un exemplu ilustrativ este „teoria cizmelor” a personajului Vimes, conform căreia persoanele sărace cheltuiesc mai mult pe articole de îmbrăcăminte ieftine, de o sezon, în timp ce cei bogați investesc în articole de calitate, de durată.
Această dinamică determină ca, pe termen lung, persoanele cu resurse limitate să plătească mai mult pentru bunuri și servicii de scurtă durată, având picioarele ude și condiții precare.
Sărăcia, o taxă invizibilă
Un alt aspect este faptul că sărăcia presupune un cost mai mare pentru același serviciu sau produs. Persoanele cu istoric bun de credit și venit stabil se pot împrumuta la dobânzi de o singură cifră, în timp ce cei fără aceste beneficii plătesc de zeci de ori mai mult.
De exemplu, pensionarii cu venituri mici, persoanele plătite „la negru” sau fără cont curent activ, suportă costuri mult mai mari pentru aceleași achiziții, acumulând datorii ce nu contribuie la atingerea stabilității financiare.
Costuri conexe și efecte în lanț
Aceeași logică se aplică pentru achiziții mici, penalități pentru întârzierea plăților sau oferte promoționale care impun plata în avans. Persoanele fără resurse financiare ocazional se confruntă cu prețuri umflate și restricții de acces.
Această situație creează un ciclu de sărăcie, în care cheltuielile suplimentare nu adaugă valoare, ci distrug posibilitatea de a acumula resurse.
În România, aceste fenomene reflectă un cost recurent și invizibil, perceput în proporție disproporționată asupra celor mai vulnerabili.
